De ce Hristosul înviat nu s-a arătat lui Pilat și fariseilor?

Întrebare: 

De ce Isus, după ce a înviat, nu s-a arătat lui Pilat și fariseilor ca ei să creadă în Isus, ci s-a arătat doar ucenicilor și celor 500 de persoane? 

Când bogatul din pilda cu Lazăr se afla în locuința morților a avut și această discuție cu Avraam: 

 

Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.” Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.” „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.” (Luca 16:27-31) 

Textul acesta deține răspunsul la întrebarea adresată de dumneavoastră. Bogatul credea că dacă se va înfățișa un om înviat din morți, frații lur vor crede și își vor schimba purtarea și atitudinea față de Dumnezeu și față de aproapele. Avraam însă a spus că, dacă ei nu ascultă pe Moise și pe prooroci, adică dacă nu dau ascultare Cuvântului lui Dumnezeu, scris în Sfintele Scripturi, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți. Și așa s-a întâmplat și în cazul învierii lui Isus Hristos. Citez relatarea din Evanghelia după Matei. După răstignire, iată ce au întreprins vrăjmașii Domnului. 

 

A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia.” Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.” (Matei 27:62-66) 

La înviere, Hristos nu s-a arătat fariseilor

 

Să zicem că până aici ei au crezut că Domnul Isus a fost un înșelător și au luat toate măsurile de precauție ca să nu se răspândească o înșelăciune. Dar iată ce s-a întâmplat în dimineața învierii, eveniment la care ostașii (cel puțin patru) au fost martori: 

 

La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi. (Matei 28:1-4) 

Străjerii, acești ostași romani, au văzut îngerul și au înțeles foarte bine mesajul că Domnul Isus era înviat. Acum, normal este să credem că, după ce vor merge și vor spune mai marilor lor cele întâmplate, se vor pocăi și vor crede în Hristos cel înviat și Pilat, și preoții și fariseii și toți care i-au fost vrăjmași până acum. Dar nu a fost așa. Iată cum au procedat ostașii: 

 

Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate. Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.” Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.” Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi. (Matei 28:11-15) 

Ostașii au văzut cu ochii lor, apoi au relatat adevărul preoților celor mai de seamă. Ce rost mai era să se arate Domnul Isus acestor oameni, care au nesocotit orice argument. Ei deja aveau toate mărturiile necesare ca să creadă în Domnul Isus Hristos și, totuși, ei au lucrat împotriva adevărului. 

 

Și apoi, a fost o mare binecuvântare și onoare acordată de Domnul Isus Hristos celor cărora li S-a arătat El înviat și nu toți s-au făcut vrednici de ea. Necredința i-a descalificat pe cei mai mulți.