Halloween sau Spectacolul Morţii învie

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în sec. al XIX-lea prin intermediul imigranţilor irlandezi din Statele Unite ale Americii. Este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, iar în unele ţări, ca Suedia, este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie.

Originea sărbătorii

Numele provine din limba engleză, de la expresia „All Hallows’ Even”, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinţilor. Sărbătoarea pe care o cunoaștem sub numele de Halloween a fost influențată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman, era Ziua Pomora, la celtici era festivalul Samhain, iar la creștini Sărbătoarea Tuturor Sfinților.

După spusele istoricului Nicholas Rogers, care a cercetat originile Halloweenului, sărbătoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic „Samhain”, din irlandeza veche – „sfârșitul verii”.

Festivalul „Samhain” sărbătoreşte sfârșitul „jumătății luminoase” a anului și începutul „jumătății întunecate” și este, uneori, considerat ca a fi „Anul Nou Celtic”.

Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea de dincolo se slăbește în această zi, permiţând spiritelor bune sau rele să o traverseze. Nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume și măști. Ei îndepărtau spiritele rele, deghizându-se ei înșiși în spirit rău pentru a le evita. În Scoția, rolul spiritelor era jucat de tineri îmbrăcați în alb cu fețele mascate. Se obişnuia să se aprindă două focuri unul lângă altul, iar oamenii și animalele treceau printre ele ca ritual de purificare.

Să nu fie la tine nimeni care să treacă pe fiul său sau pe fiica sa prin foc…” (Levitic 18:10)

Simboluri

Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări Halloween este serbat prin parade și carnavaluri.

Costumele de Halloween sunt tradițional modelate după figurile supranaturale, monștri, schelete, fantome, vrăjitoare și diavoli. Printre alte imagini de Halloween se numără temele morţii, răului, ocultului sau monștrii legendari. Culorile tradiționale ale sărbătorii sunt negru și portocaliu.

Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc neamurile, jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în părtăţie cu dracii.” (1 Corinteni 10:20)

Obiceiuri

Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori, să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” (Levitic 19:31)


Unele jocuri tradiționale de Halloween sunt forme de divinație. O formă tradițională scoțiană de prevedere a viitorului soț al unei tinere fete este curățarea unui măr dintr-o singură tăietură, urmată de aruncarea cojii lungi peste umăr. Se crede că acea coajă va cădea în forma primei litere a numelui viitorului soţ. Femeilor nemăritate li se spune că dacă stau într-o cameră întunecată și se uită în oglindă în noaptea de Halloween, vor vedea chipul viitorului soț. În schimb, dacă sunt sortite să moară înainte de cununie, va apărea un craniu.

Halloween în scopuri comerciale

Fiind una dintre cele mai vechi sărbători din lume, Halloweenul este acum sărbătorit în foarte multe țări de pe glob, cele mai cunoscute fiind Irlanda, Statele Unite, Canada şi Regatul Unit. În fiecare an, 65% dintre americani își decorează casele și birourile pentru Halloween. Procentul este depășit doar de decorațiunile făcute cu ocazia Crăciunului. Halloweenul este sărbătoarea în care sunt vândute cele mai multe bomboane și este a doua sărbătoare după Crăciun ca volum al vânzărilor globale.

Atitudinea bisericii

Să nu fie la tine nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nnimeni care să întrebe pe morţi. Căci, oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului şi, din pricina acestor lucruri, va izgoni Domnul, Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot numai de Domnul, Dumnezeul tău. Căci, neamurile acealea pe care le voi izgoni ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori, dar ţie Domnul, Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta.” (Levitic 18:11-14)

În noiembrie 2009 Vaticanul a catalogat ziua de Halloween ca necreștină, declarând că este bazată pe un sinistru și periculos curent ocultist şi i-a avertizat pe părinți să nu-și lase copiii să se îmbrace în fantome și vampiri, deoarece Halloweenul este o sărbătoare păgână a „terorii, a fricii și a morții”. Multi creștini nu atribuie vreo semnificație negativă sărbătorii de Halloween, tratând-o ca pe un pretext pur laic pentru serbarea „ciudățeniilor imaginare” și pentru oferirea de bomboane.

Alți creștini sunt îngrijorați de Halloween și resping sărbătoarea, deoarece ei sunt convinși că această sărbătoare celebrează „ocultul” și ceea ce ei percep ca fiind rău. Ei consideră Halloweenul ca fiind complet incompatibil cu credința creștină, datorită originii sale păgâne de Festival al Morților.

Păgânismul, ocultismul și satanismul

„Părintele” modern al „bisericii lui Satan”, Anton Szandor LaVey, obișnuia să spună că Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic.

Originea acestei sărbători poate fi plasată în ocultism și păgânism, iar grupările satanice, în unele regiuni, îi atașează o însemnătate deosebită şi este considerată drept una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de „Noaptea Walpurgică“ sau Sabatul vrăjitoarelor, de pe 1 mai.

Sărbătoarea Halloweenului rămâne a fi una controversată din cauza semnificaţiilor multiple atribuite de diverse popoare. Un lucru este cert – sărbătoarea are origini satanice şi presupune acte de ocultism. Această sărbătoare nu este compatibilă cu creştinismul, iar din momentul în care creştinii o sărbătoresc, în mod implicit, ei se fac una cu adevărata semnificaţie a sărbătorii, luând parte la toate ritualele ei. Dumnezeu, însă, ne spune să ne ţinem de învăţătura sănătoasă, ca să nu ne abatem de la calea Sa:

Iar, tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut această frumoasă mărturie înaintea multor martori.” (1 Timotei 6:11-12)

Articole recomandate: