Cum să te eliberezi de păcatul masturbării?

La articolul Despre păcatul masturbării a fost plasat recent acest comentariu:

Eu mă masturbez din copilărie. Nu ştiu de unde a pornit şi nici nu m-am putut opri. Într-adevăr, există foarte multe efecte negative şi aş vrea să nu mai fac asta, dar deja e mult prea târziu. Întrebarea mea este dacă tot nu mai pot face nimic (deşi am încercat), care mai sunt şansele mele de a stabili o relaţie cu Dumnezeu? Asta înseamnă că sunt compromisă din punctul acesta de vedere? Sunt tare curioasă să ştiu de ce Dumnezeu a permis să se întâmple lucrul acesta la copii, care nu realizează ce fac decât prea târziu? Eu nu înţeleg nimic. Recunosc că sunt vinovată, dar pe de altă parte mă întreb de ce mi s-a întâmplat mie? Eu nu am vrut să mi se întâmple aceasta, nu am ales o astfel de viaţă. Pur şi simplu m-am deprins de mic copil cu un obicei neînţeles de mine la vremea respectivă de care nu am mai scăpat nici până azi. Ce pot să fac pentru a scăpa de masturbare? Mai pot scăpa? Sunt conştientă de păcatul meu şi aş vrea să mă schimb, să fiu un om normal, fiindcă, după părerea mea, masturbarea este anormală, iar oricine spune altceva nu a cunoscut încă efectele ei. Vă rog să mă ajutaţi. Vă mulţumesc.

Autoarea a adresat mai multe întrebări şi cred că la o mare parte din ele am dat deja răspunsul în articolul Despre păcatul masturbării. Totuşi, mai rămân câteva întrebări, care aşteaptă răspunsurile, pe care vin să le dau în acest articol.

De ce a permis Dumnezeu să ţi se întâmple?

Aceasta este întrebarea autoarei mesajului şi, presupun că, mulţi alţii şi-au pus întrebarea aceasta cu privire la masturbarea pe care o practică, sau cu privire la alte păcate în care au căzut încă din copilărie. Adevărul este că Dumnezeu nu are nici o vină în aceasta şi Biblia ne învaţă astfel:

Nimeni, când este ispitit (şi masturbarea este o mare ispită pentru oamenii care au început să o practice), să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi, pofta când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea. (Iacov 1:13-15)

Şi nu este secret pentru nimeni faptul că căderea primilor oameni în păcat a atras pedeapsa asupra noastră a tuturor, pentru că toţi am moştenit această fire păcătoasă, de care putem fi eliberaţi doar prin credinţă în Domnul Isus Hristos, prin naştere din nou şi prin Duhul Sfânt, care Îl primim de la El când credem din inimă şi ne pocăim. Nu Dumnezeu, ci pofta firii păcătoase pe care ai moştenit-o la naştere de la părinţii tăi, acea poftă a zămislit gândul păcatului, apoi a dat naştere păcatului şi apoi ai ajuns să-l practici, suportând acum consecinţele, iar dacă nu te opreşti, vei atrage asupra ta o pierzare veşnică.

Niciodată nu este prea târziu să te eliberezi de păcatul masturbării

Locuitorii oraşului Corint trăiau într-o imoralitate ce a devenit proverbială, pentru că în Imperiul Roman, când dorea cineva să jignească o persoană, era suficient să-l numească „Corintean”, ceea ce însemnă că persoana respectivă este învinuită de practicarea tuturor perversiunilor sexuale cunoscute şi necunoscute. Dar, în mila Sa nespus de mare faţă de oameni, Dumnezeu l-a trimis pe Apostolul Pavel să le predice mesajul Evangheliei la imoralii din Corint şi mulţi din ei au încheiat un legământ cu Domnul Isus. Este adevărat, că unii credeau că pot să practice mai departe imoralitatea şi în acelaşi timp să aibă parte de moştenire în Împărăţia Cerurilor. Iată de ce Apostolul le-a scris:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii (bărbaţi care se prostituează cu alţi bărbaţi îndeplinind rolul de femeie), nici sodomiţii (homosexualii), nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9-11)

Persoana care a adresat întrebarea crede că a devenit roabă a unei practici sexuale imorale grele cum este masturbarea şi că nu mai are scăpare pentru că a devenit foarte dependentă. Toate încercările de abandonare au dat faliment. Vreau doar să-i atrag atenţia de la ce practici sexuale urâcioase şi perverse au fost eliberaţi unii din oraşul Corint când au crezut din inimă în Isus Hristos şi astfel au fost spălaţi, sfinţiţi şi socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru. Cine din oameni ar mai fi putut avea vreodată speranţe de vindecare pentru acei imorali perverşi, cum erau malahii şi sodomiţii? Cu siguranţă că nimeni nu credea aceasta şi nici ei însăşi. Dar, în îndurarea Sa cea mare, Dumnezeu i-a eliberat şi le-a dat o viaţă nouă, curată, frumoasă şi liberă de robia perversiunilor sexuale, pentru că ei au dorit să capete eliberare şi au venit la Cel ce poate da eliberarea adevărată, la Domnul Isus.

Soluţia este în stabilirea relaţiei cu Dumnezeu

În disperarea ei, autoarea scrisorii întreabă dacă mai este vreo posibilitate pentru ea să stabilească o relaţie cu Dumnezeu, având în vedere  este robită de păcatul masturbării . Da, este. Dacă a fost posibil pentru imoralii din Corint, dacă a fost posibil pentru toţi păcătoşii din lumea aceasta care au venit la Isus şi au primit iertare, atunci este posibil şi pentru ea. Doar că oamenii cred că trebuie mai întâi să se elibereze de păcate, să devină perfecţi, adică sfinţi, şi atunci doar să vină la Dumnezeu, ca să fie acceptaţi de El. Nu este aşa. Nu. Dumnezeu ne cheamă să venim la El aşa cum suntem, tocmai ca să ne cureţe de păcatele, viciile şi perversiunile de care am fost robiţi şi apoi, prin credinţă în Domnul Isus Hristos şi prin pocăinţă din inimă, să ne nască din nou, să facă din noi făpturi noi şi să ne dea Duhul Său cel Sfânt. Când va veni să locuiască în noi Duhul lui Dumnezeu, odată cu El va veni şi puterea lui Dumnezeu, care ne va elibera din robia firii păcătoase în care ne-am aflat până acum.

Acestea sunt adevăruri deosebit de importante, pe care trebuie să le înţeleagă şi să le aplice în viaţă persoana care a adresat mesajul şi toţi cei ce sunt conştienţi de starea lor păcătoasă disperată.