Dezvoltarea spiritului de echipă în familie (partea I)

În fiecare zi, într-un fel sau altul, facem parte dintr-o echipă. În unele cazuri putem alege echipa în care ne dorim să activăm, alteori nu. De exemplu, nimeni nu poate să-şi aleagă părinţii și nimeni nu poate să-şi aleagă copiii. Familia este o echipă pe care, dacă nu ne place, nu o putem înlocui cu alta. Putem însă produce o schimbare în ea, în aşa mod ca toţi să ne simțim bine.

De obicei, nu te simţi bine într-o echipă în care nu este unitate, unde membrii echipei nu-şi respectă resposabilităţile sau poate nu şi le cunosc sau nu vor să-şi asume responsabilitaţi. Cum să procedăm atunci când în familie avem probleme de genul acesta? Cum să dezvoltăm spiritul de echipă în familie în aşa mod ca fiecare membru al familiei să fie împlinit şi fiecare să se poată realiza în viaţă și să fie de folos societăţii? Dezvoltarea spiritului de echipă în familie trebuie să fie o prioritate pentru fiecare cuplu care dorește să aibă pace, liniște și armonie în sânul familiei.

Modelul biblic de echipă (Exod 18)

Înainte de a discuta despre spiritul de echipă, aş dori să urmărim un model de echipă din Biblie. Cartea Exod, care este a doua carte din Biblie, ne vorbeşte cum Dumnezeu a scos poporul Israel din robia egipteană prin Moise. Fiind preocupat de slujirea pe care o făcea, Moise își trimite familia, soţia și cei doi fii la Ietro, preotul Madianului, socrul său. Peste un timp, Ietro îi aduce înapoi fiii și nevasta în tabara israeliţilor:

A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul, şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa până seara. Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta de dimineaţa până seara?” Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu. Când au vreo treabă, vin la mine; eu judec între ei şi fac cunoscute poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.” Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur. Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu şi du pricinile înaintea lui Dumnezeu. Învaţă-i poruncile şi legile şi arată-le calea pe care trebuie s-o urmeze şi ce trebuie să facă. Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înşişi. În felul acesta, îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine. Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.” Moise a ascultat sfatul socrului său şi a făcut tot ce spusese el. (Exod.18:13-24)

Deci, vedem pe poporul Israel ca o echipă numeroasă, având ca lider pe Moise, care îşi asuma toată responsabilitatea în slujirea poporului. Într-o astfel de structurare a echipei, liderul se istoveşte singur și istoveşte și poporul. Mai mult, în cazul de faţă Moise nu avea timp pentru familia sa și a fost nevoit să-şi trimită nevasta și copiii la socrul său în Madian.

Care sunt sfaturile lui Ietro pentru ameliorarea situaţiei create?

1. Să învețe poporul ce are de făcut.

2. Să împartă responsabilităţi unor persoane de încredere, aşa ca să ducă împreună sarcina de lider.

3. Oamenii responsabili să aducă la el numai pricinile însemnate.

La versetul 24 Biblia ne spune că “Moise a ascultat sfatul socrului său, şi a făcut tot ce spusese el”, iar la versetul 27 ni se spune că “Moise a trimis pe socrul său în țara lui”. Vedem că nevasta și copiii deja ramân cu Moise.

Deci, secretul unei echipe model este într-o bună structurare, și anume când:

1. Responsabilităţile sunt împărţite după posibilitatea fiecăruia.

2. Fieacre îşi cunoaşte bine responsabilităţile și le îndeplineşte.

3. Toţi se subordonează liderului.

3. Există o bună comunicare între membrii echipei și, în mod special, cu liderul.

4. Situaţiile grele se aduc la cunoştinţa liderului.

Un astfel de model de echipă poate fi aplicat cu succes şi în familie. Ce poate fi mai frumos ca atunci când toți membrii familiei îşi cunosc şi îşi îndeplinesc responsabilităţile, comunică între ei, copiii sunt ascultători de părinţi şi fiecare are în vedere nevoile şi interesele celorlalţi membri ai familiei?

Modelul biblic de dezvoltare a spiritului de echipă în familie

Este mult mai ușor să înveţi un lucru atunci când priveşti la un model. Problema societăţii noastre este că noi nu mai avem modele după care să ne orientăm şi să ne zidim vieţile. Dar, Dumnezeu a lăsat pe paginile Sfintelor Scripturi modele de la care putem învăţa ce avem de făcut şi ce să nu facem atunci când vrem să dezvoltăm spiritul de echipă în familiile noastre. Să vedem ce putem învăţa mai întâi din exemplul lui Elcana.

Exemplul lui Elcana

Elcana a fost un israelit care a trăit în perioada judecătorilor. În cartea JUDECĂTORI această perioadă este descrisă în felul următor:

Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea. (Judecători 21:25)

Studiind acestă carte, vedem că poporul era departe de Dumnezeu și chiar leviţii, cei care slujeau la templul lui Dumnezeu, trăiau în păcat și nu cunoșteau voia lui Dumnezeu. În acest context, Elcana alege să trăiască după voia lui Dumnezeu, respectând Legea. El avea două neveste. Una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. Problema familiei era că Ana suferea din cauza că nu avea copii și pe lângă toate:

Potrivnica ei o înţepa deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. (1 Samuel 1:6)

Ce face Elcana ca să dezvolte spiritul de echipă în familia sa și să păstreze unitatea?

1. Motivează pe toți membrii familiei spre acelaşi scop – să se închine lui Dumnezeu

Cum face aceasta?

Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine înaintea Domnului oştirilor şi să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului. În ziua când îşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor şi tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. (…) Elcana, s-a suit apoi cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de peste an şi să-şi împlinească juruinţa. (1 Samuel 1:3-4, 21)

2. Ameliorează conflictul dintre membrii familiei

Ana suferea din cauza că nu avea copii, dar şi mai mult suferea din cauza că Penina nu înceta să o înţepe. Ce face Elcana ca să o mângâie? Mai sus am văzut că, atunci când aducea jertfa, el dădea părți egale Peninei şi copiilor care-i avea de la ea, iar Anei îi dădea îndoit:

Dar Anei îi dădea o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă. (1 Samuel 1:5)

Vedem că el nu rămânea indiferent faţă de durerea nevestei lui, dar nici nu o ceartă pe Penina. Aceasta ar fi mărit şi mai mult conflictul. A căutat să o mângâie pe Ana prin acţiunile lui, dându-i o parte îndoită la masă. La fel, o mângâia și cu vorba:

Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ana, pentru ce plângi şi nu mănânci? Pentru ce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?” (1 Samuel 1:8)

3. Susţine iniţiativa membrilor de echipă şi-i ajută să-şi realizeze scopurile propuse

În dorinta ei mare de a avea un copil, Ana face o juruinţă Domnului:

Ea a făcut o juruinţă şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi brici nu va trece peste capul lui.” (1 Samuel 1:11)

Legea Vechiului Testament spune:

Bărbatul ei poate întări şi bărbatul ei poate desfiinţa orice juruinţă, orice jurământ cu care se leagă ea ca să-şi mâhnească sufletul. (Numeri 30:13)

După ce Domnul îi dă un fiu Anei, ea îi spune soţului despre intenția pe care o are:

Dar Ana nu s-a suit şi a zis bărbatului ei: „Când voi înţărca copilul, îl voi duce ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămână acolo pentru totdeauna.” Elcana, bărbatul ei, i-a zis:

”Fă ce vei crede, aşteaptă până-l vei înţărca. Numai împlinească-Şi Domnul cuvântul Lui!” Şi femeia a rămas acasă şi a dat ţâţă fiului ei până l-a înţărcat. (1 Samuel 1:22-23)

Mai mult, Elcana o ajută să-şi realizeze scopul:

Când l-a înţărcat, l-a suit cu ea şi a luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin. L-a dus în Casa Domnului, la Silo; copilul era încă mic de tot. (1 Samuel 1:24)

O familie neînsemnată în Israel, dar care a ajuns mai târziu o mare binecuvântare pentru toată naţiunea şi a produs o diferență în istoria poporului Israel.

Citiți continuarea articolului aici: „Dezvoltarea spiritului de echipă (partea II)„.