Un motiv foarte important pentru care voi continua să scriu pe acest site

În decembrie 2009 am primit următorul mesaj de la o cititoare a portalului Moldova Creștină:

Mă aflu într-o situaţie foarte proastă acum. Sunt căsătorită de 6 luni cu singurul bărbat din viaţa mea şi acum sunt gravidă în prima lună. Eu sunt fericită cu toate că nu sunt împlinită pe plan profesional pentru că sunt încă la facultate. Soţul meu nu acceptă copilul şi din pricina aceasta am ajuns să fiu lovită, sunt certată şi vărs  lacrimi amare când mă gândesc la soarta copilului din mine. Toţi mă blamează şi spun că nu este momentul, că nu suntem pregătiţi pentru un copil. Socrii mei mă jignesc şi ne provoacă numai certuri în familie, mă stresează şi după aceasta o fac pe creştinii. Nimeni nu vrea copilul acesta în afară de mine. Fumam înainte şi când am aflat că sunt însărcinată am renunţat la acest viciu, am încercat să ofer o viaţă sănătoasă copilului şi mie, dar am fost îndemnată continuu să fac avort. Eu nu vreau. Soţul nu se simte pregătit să avem acest copil, dar eu spun că dacă Dumnezeu ni l-a dat este din buna Lui ştiinţă şi El ne va ajuta să-l creştem pentru că este un miracol al lui Dumnezeu. Acum nu ştiu ce să fac: să renunţ la familie sau să fac avort? Dacă rămân lucrurile cum sunt acum mă tem să nu pierd sarcina din pricina stresului provocat sau, ferească Dumnezeu, să nasc un copil cu probleme. Vă rog din suflet să-mi daţi un sfat şi vă mulţumesc.

I-am răspuns doamnei care a adresat întrebarea şi am sfătuit-o prin ce am scris în  articolul “Ce să faci când soţul te impune să faci avort?”. Cu ceva timp în urmă, am primit mesajul de mai jos de la aceeaşi doamnă şi m-am bucurat foarte, foarte mult.

Buna ziua! Sunt Adelina, cea cu problema de mai sus şi va anunț cu bucurie in suflet ca am o fetița superba si ca Dumnezeu la ajutat pe soțul meu sa accepte copilul când aveam vreo 3 luni de sarcina. Este viața noastră si noi ne înțelegem de minune. Iar el o iubește nespus pe Yasminuta noastră! Va mulțumesc foarte mult pentru sfaturi si pentru ca ați răspuns la durerea mea. Mulțumesc si lui Dumnezeu ca mi-a dat puterea sa trec peste naștere. Pentru ca am trecut peste o cumpăna foarte mare. Eram pe punctul de a muri si eu si fata, dar am trecut cu bine! Va mulțumesc încă o data si Doamne ajuta. Aveți încredere in Dumnezeu!!

De mai mult de patru ani scriu zilnic pe acest site şi răspund la întrebările oamenilor. Este greu să evaluezi efectul şi rezultatele acestei lucrări, dar primind acest mesaj, m-am gândit că doar pentru contribuţia la salvarea vieţii lui Yasmina s-a meritat efortul.

Vă mulţumesc tuturor celor care vă rugaţi pentru mine şi pentru toată echipa care este implicată la Moldova Creștină şi vă rog să continuaţi a ne susţine în rugăciuni. De asemenea, vă rugăm să contribuiţi la răspândirea articolelor de pe acest site ca să putem salva şi alte vieţi.