Cinci cele mai uzuale simboluri pascale

Paştele este cea mai importantă sărbătoare în creştinism, deoarece ea înglobează întreaga esenţă a Evangheliei:

Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi, şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.” (1 Corinteni 15:1-8)

Iată cele mai importante simboluri pascale:

Crucea

Crucea este unul din cele mai vechi şi răspîndite simboluri ale umanităţii, fiind asociat cu divinitatea încă de la aparitia primelor civilizatii istorice. Aceasta a fost declarată simbol al creştinătăţii în anul 325 d.Hr. de către împăratul Constantin, în cadrul Consiliului de la Niceea. Mântuitorul a restabilit relaţia omului cu Dumnezeu prin jertfa Sa pe cruce, a luat asupra Lui toate nelegiuirile noastre, astfel că crucea reprezintă simbolul mântuirii fiinţei umane şi dovada nemărginitei iubiri a lui Dumnezeu pentru creaţia Sa.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16)

„Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.” (Isaia 53:3-6)

Mielul de Paşti 


Mielul Îl reprezintă pe Domnul Isus, care S-a jertfit pentru păcatele oamenilor şi a murit asemeni unui miel nevinovat. Tradiţia de a avea un miel pe masa de sărbătoare la Paşti, datează din anul 1445 î. Hr., anul ieşirii poporului Israel din robia egipteană. Dumnezeu a dat indicaţii specifice cu privire la instaurarea acestei sărbători.

„Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului: „Luna aceasta a acestei luni, va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia câte un miel de familie, un miel de fiecare casă. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor, să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied. Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia, şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara. Să ia din sângele lui şi să ungă stâlpii uşeior şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca..

Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă, ci să fie fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.

Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi dacă va rămâne ceva până a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare şi toiagul în mână şi să-l mâncaţi în grabă, căci sunt Paştele Domnului.

În noaptea aceea, Eu voi trece prin toată ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi, de la oameni până la dobitoace, şi voi face judecată tuturor zeilor Egiptului, Eu, Domnul.

Sângele va servi ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie atunci când voi lovi ţara Egiptului.” (Exod 12:1-13)

Totuşi, această jertfă nu era decât o umbră a bunurilor care trebuiau să vină – jertfa Domnului Isus pentru păcatele omenirii.

„A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” (Ioan 1:29)

Lumânarea de înviere  

În noaptea de Înviere fiecare credincios obişnuieşte să aprindă câte o lumânare. Această lumânare este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului.

Evanghelistul Ioan scrie:

„În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume.” (Ioan 1:4-9)

„Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12)

Pasca

 

Se coace numai o dată pe an, de Paşti. Dincolo de tradiţie, pasca este simbolul trupului Domnului Isus care s-a frânt la cruce. Imaginea pâinii pe care o avem noi astăzi pe masa de sărbătoare s-a depărtat mult de simbolul pâinii care a fost întrebuinţată la primul Paşte şi, ulterior, de către Domnul Isus şi apostoli la ultima cină:

Timp de şapte zile, veţi mânca azimi. Din cea dintâi zi, veţi scoate aluatul din casele voastre, căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi până în ziua a şaptea va fi nimicit din Israel.

În ziua dintâi, veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă; şi în ziua a şaptea, veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceţi nicio muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărui ins. Să ţineţi Sărbătoarea Azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri. În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimi, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii. Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş. Să nu mâncaţi pâine dospită, ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimi.” (Exod 12:15-20)

Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu. Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” (Matei 26:26-29)

Ouăle roşii

Este unul din cele mai vechi simboluri pascale din lume. Oul reprezintă viaţa şi reînnoirea naturii, cu atât mai mult cu cât păsările îşi depun ouăle în această perioadă. În antichitate, în Roma, China şi Grecia, ouăle se dăruiau ca şi cadouri de primăvară, iar în Evul Mediu membrii familiei regale dăruiau ouă învelite în foi de aur. Obiceiul vopsirii ouălor este practicat în Europa şi Asia, dar spre deosebire de alte regiuni, unde obiceiul a dispărut, la noi a ajuns a fi o adevarată artă prin tehnica, materialele şi simbolistica folosite. Culoarea roşie a ouălelor simbolizează sângele lui Domnului Isus care a curs la cruce pentru mântuirea lumii.

„Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” (Evrei 10:19-25)

Paştele este mai mult decât o tradiţie frumoasă care adună familiile în jurul mesei de sărbătoare. Este comemorarea patimilor lui Hristos pentru păcatele noastre însoţită de bucuria învierii Lui şi a promisiunii că şi noi vom învia împreună cu El la venirea Sa.