Categorii
Calendarul postărilor
Zilnic
Lunar
Anual
ianuarie 2015
L M M J V S D
1 2 3 4
5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28 29 30 31
Selectează luna
Selectează anul
ianuarie 2015
L M M J V S D
1 2 3 4
5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28 29 30 31
Selectează anul
Comentarii recente
Am citit foarte atent discuţiile purtate la acest subiect. Concluzia mea personală: Claudiu nu a subliniat că trebuie să ne ÎNCHINĂM LA SFINŢII deja plecaţi, ci Claudiu a ridicat problema în felul următor: Dacă Dumnezeu îi consideră vii (şi pe cei în viaţă şi pe cei plecaţi la Domnul), de ce creştinii cer sprijin în rugăciune (ATENŢIE! NU ÎNCHINARE), doar celor care trăiesc încă pe acest pământ şi nu cer sprijin în rugăciune şi celor plecaţi deja la Domnul, pentru că biblic vorbind, aceştia sunt consideraţi de Dumnezeu, tot vii? Fără să supăr pe careva, personal, nu cred că Dumnezeu vrea ca noi cei care încă nu am experimentat moartea, să cerem sprijinul în rugăciune celor care au plecat deja la Domnul. Biblia spune lămurit, ce putem face, să facem cât suntem în viaţă. Dacă noi cerem sprijin în rugăciune celor morţi, atunci viii ce rol au? Pentru acest subiect mă leg de următorul verset: `` Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru că fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup. `` 2 Corinteni 5:10. Aşadar, Dumnezeu va judeca şi va răsplăti DOAR ce am făcut cât timp am fost în trup. Nicăieri în Biblie nu spune că sfinţii plecaţi la Domnul pot mijlocii în rugăciune pentru cei rămaşi sau că rugăciunea (faptele lor) vor fi adăugate... Dumnezeu ne spune doar ce trebuie să facem şi cum să facem, mai exact, DOAR CU CINE PUTEM SĂ INTERACŢIONĂM: Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi - Iacov 5:16. Observaţi cum spune textul biblic? '' unii altora '', ori cei morţi nu mai pot să păcătuiască şi nu mai pot interacţiona cu noi. Mai departe: Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos - Galateni 6:2. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora - Efeseni 4:25. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos - Efeseni 5:21. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune - Evrei 10:24. Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare de dragoste - 1 Petru 5:14. Nimic din cele prezentate, cei plecaţi la Domnul, nu le pot împlini. Scuze şi răbdaţi-mă... mulţumesc.
27.01.2015 15:27
Era o discutie mai veche despre ce este numit "nebiblic". Si aratam ca doar ceea ce contrazice Scriptura poate fi numit "nebiblic". Pe cand ce este "discutabil" trece, eventual, la "incredintari diferite"> Astfel, nu poti numi "nebiblic" sa apelezi la ajutorul in rugaciune din partea sfintilor trecuti la Domnul dar sa numesti "biblic" faptul ca apelezi la ajutorul in rugaciune al fratilor inca pe pamant. Si mai spuneam ca, daca punem eticheta "nebiblic" pe tot ce nu e scris in Scripturi, ajungem la tot felul de probleme, inclusiv a spune ca Sfanta Sarbatoare de Pasti e... nebiblica pentru ca in Scripturi n-o vedem tinuta de niciun crestin (in mod explicit). Pe scurt, am vrut sa atrag atentia ca toti cei ce se numesc crestini sa nu se grabeasca in a judeca ce e "biblic" si ce e "nebiblic"...
26.01.2015 16:36
Ceea ce este Hristos dupa Fiinta este sfantul dupa har....Aceasta este si diferenta nemasurata intre Hristos si sfinti...
26.01.2015 13:51
Iisus Hristos este singurul mijlocitor dintre om si Dumnezeu, ca acela care a restabilit relatia intima si pacea intre om si Dumnezeu....Este singurul mijlocitor din punct de vedere sotereologic....Relatia dintre poporul lui Dumnezeu din cer si cel de pe pamant este foarte stransa, este aproape unul si acelasi popor pentru cei ce gusta sfintenia de aici de pe pamant simtind dragostea celor ce au biruit lumea si avandu-i, simtindui si vazndu-i in duh.... Sfintii fiind in lumina cea neapropiata si in prezenta f Fiintei Dumnezeiesti cea de nepatruns si necunoscuta , pot din dragostea lor desvarsit sa se roage pentru noi care inca mai suntem in trup si inclinati spre pacat, ca Dumnezeu sa se indure si sa-i fie mila de noi pacatosii...Toti sfintii si sfintii ingeri in ceruri, ei asta fac se roaga intr-un mod de negrait lui Dumnezeu(nu asa cum ne rugam noi unul pentru altul), deoarece ei sunt parte din Dumnezeu,dar tot odata neidentificandu-se cu El, de aceaa rugaciunea lor nu se mai numeste rugaciune propriu zisa.
26.01.2015 13:44
Nu sunt sigur că am inteles bine ce ați vrut să spuneți prin acest comentariu.
26.01.2015 13:08
Și Dvs. ce vedeți în Biblie? Dacă nu-L vedeți pe Hristos și mântuirea, nimic mai mult nu vă poate ajuta.
26.01.2015 13:07
https://www.youtube.com/watch?v=CDrLsCkPI0k#t=55
25.01.2015 01:35
Și dacă nu mai contează ținerea Sabatului, mai contează săptămîna ca sens universal ? Denumirea de săptămînă se păstrează, insă nu mai contează, căci odată cu anularea zilei de odihnă, ce rost mai are ducerea evidenței de săptămînă ??? Iar invierea Domnului ar trebui de comemorat zilnic, și nu săptămînal. Căci dacă se serbează săptămînal, atunci este foarte urît să-i învinuiești pe adventiști că sunt legiști, deoarece noi, cei, care păzim duminica săptămînal, practic tot suntem "legiști".
25.01.2015 01:28
Întreabă preotul
Mărturisirea păcatelor

Patimile, moartea şi învierea Domnului Iisus Hristos!

21.04.2011 | Educație | Diana Curbet

Biblia vorbeşte mult despre aceste evenimente, căci ele constituie scopul venirii lui Iisus pe pământ. Suferinţele, moartea şi învierea Lui nu au fost spontane şi nici accidentale. Ele urmau să aibă loc la „un ceas” anume, stabilit de Tatăl, de aceea  fariseii, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii nu puteau să pună mâna pe Elmai înainte  ca să-L omoare , pentru că „nu-I sosise încă ceasul”. Despre ele s-a vorbit atât în Vechiul , cât şi în Noul Testament. Vom privi la aceste evenimente aşa cum au fost ele profeţite şi vom vedea împlinirea lor în Noul Testament. De asemenea patimile şi moartea Sa nu au fost  neprevăzute,  căci despre acestea…

Au profeţit  proorocii în Vechiul Testament

 

„Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus.  După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor, tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împăraţii vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise şi vor auzi ce nu mai auziseră.”(Isaia 52:13-15)

Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?  Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.  Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.(Isaia 53:3-12)

Aceste pasaje relatează suferinţele de care a avut parte Iisus, arată starea fizică  în care se afla şi scopul acestora: străpuns pentru păcatele noastre. Apoi dacă comparăm  aceste profeţii cu cele 4 evanghelii, vom vedea că ele s-au împlinit  întocmai şi anume: când au venit  aprozii şi ceata ostaşilor să-L aresteze pe Iisus, El nu S-a împotrivit, ci a stat smerit şi ascultător , ştiind că aceasta este voia Tatălui pentru care a venit în lume; când a fost cercetat  înaintea lui Ana şi apoi înaintea marelui preot Caiafa , Iisus , deşi avea toată puterea să se poarte altfel cu ei , nu a făcut-o, a tăcut , dar a accentuat că este Fiul lui Dumnezeu, deşi evanghelia după Matei (26:57-75) relatează că aceştia L-au batjocorit, scuipat, pălmuit, bătut cu pumnii , deşi nu aveau nici un motiv s-o facă , dar erau deranjaţi de faptul că Iisus se făcea deopotrivă cu Dumnezeu şi aceasta o calificau ca şi hulă şi cereau să fie omorât pentru aceasta; când a fost dus la Pilat ca să fie judecat  şi să I se dea sentinţa de moarte pentru care insistau atât de mult iudeii, Pilat s-a  mirat că nu se apăra, nu răspundea la învinuirile norodului şi nu se împotrivea când a fost batjocorit, bătut de ostaşii acestuia. (Ioan 19:1-3).Irod, de asemenea,  s-a purtat cu dispreţ faţă de Iisus , L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare(Luca 23:11).

Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. Ostaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!”Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.(Marcu 15:16-20)

Aceeaşi atitudine a avut-o Domnul Iisus când a fost răstignit şi a murit pe cruce, bând paharul  pe care I L-a dat Tatăl şi făcând voia Lui până la sfârşit , ca prin moartea Sa să  împace pe oameni cu Dumnezeu care, din cauza păcatelor erau despărţiţi de Dumnezeu, şi să –i pună într-o stare după voia lui Dumnezeu, într-o stare de neprihănire. Toate acestea le-a suferit pentru omenire, astfel Şi-a arătat marea dragoste  pentru oameni şi ,deşi era şi Fiu al Omului, nu a refuzat să împlinească voia Tatălui , în ciuda durerilor şi rănilor pe care le îndura. Salvarea omenirii conta mult mai mult! Cum putem răspunde la o dragoste atât de mare?

A treia zi a înviat, ziua dintâi a săptămânii şi I s-a arătat Mariei Magdalena în grădina unde a fost îngropat, apoi celor  11 ucenici şi le-a arătat mâinile şi coasta Sa , ca dovadă a faptului că “Eu sunt” şi până la înălţare le-a dat marea poruncă :să meargă şi să facă ucenici. Învierea lui Iisus este o dovadă că răscumpărarea omului a fost făcută pe deplin şi omul poate fi mântuit prin credinţă în Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu şi o siguranţă a faptului că şi cei care cred în El vor învia într-o zi.

Deci, învierea lui Iisus nu a fost o halucinaţie a ucenicilor sau a celor  peste 500 de oameni , ci a fost un fapt real , vizibil şi împlinit după  Scripturi. Despre patimile , moartea şi învierea Sa …

A vorbit Iisus Însuşi

În cei 3 ani de lucrare, principalul mesaj pe care –l transmitea  Iisus a fost să spună oamenilor despre Împărăţia lui Dumnezeu şi calea de a intra în ea. În tot acest timp, le-a vorbit ucenicilor şi despre patimile, moartea şi învierea Sa. Iată ce le spunea El:

„Ştiţi că după două zile va fi Paştile; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!”(Matei 26:2)

Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”(45-46)

Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?(Matei 26:45-46)

 

Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.”Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus. (Luca 24:6-8)

Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.”(Ioan 16:16)

 

Domnul Iisus ştia cu exactitate ce trebuia să I se întâmple şi când urmau să aibă loc, aceste evenimente nu L-au surprins şi era pregătit pentru ele, or, pentru aceasta a ales să Se dezbrăce  pe Sine însuşi şi să se facă  asemenea oamenilor. Această împlinire a profeţiilor  arată dumnezeirea lui Iisus şi despre aceasta…

 

Au mărturisit apostolii

 

Apostolii au confirmat şi ei  în Noul Testament faptul că evenimentele legate de moartea şi învierea Domnului Iisus s-au desfăşurat exact aşa cum s-au profeţit. Iată la ce ne atrage atenţia apostolul Pavel:

V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.  În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.(1 Corinteni 15:3-8).

 

Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.(Galateni 4: 4-5)

Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit  pentru cei nelegiuiţi.(Romani 5:6)

Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui.(Fapte 2: 32 )

Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.(2 Corinteni 5:15)

 

 

Astfel, vedem că  patimile, moartea şi învierea Domnului Iisus Hristos au fost vestite înaintea venirii Sale pe pământ, au fost vestite de Iisus Însuşi şi aceste lucruri au fost confirmate şi de apostoli după înălţarea Sa. Moartea Sa a oferit iertare oamenilor a căror stare păcătoasă putea fi spălată doar prin sângele lui Iisus o dată pentru totdeauna.  Dumnezeu să ne ajute să înţelegem până la capăt aceste lucruri şi să acceptăm jertfa Lui ca răscumpărare pentru păcatele noastre şi ca singura cale de a fi mântuiţi şi de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu!

 

Urmărește-ne pe rețele sociale:
Adaugă un comentariu:
Casa Luminoasă
Doriți să adăugăm pe acest portal un compartiment unde vizitatorii să poată plasa anunturi personale?
S-au donat:
    • 5
    • 2
    • 0
    • 3
    • 6
    • Lei
    Mai este nevoie de:
      • 2
      • 2
      • 9
      • 6
      • 4
      • Lei
Заполните обязательные поля
Nume Prenume:
Telefon:
E-mail:
Mesajul a fost trimis
Agenda evenimentelor
Urmărește-ne pe Facebook
© 2015 Moldova Creștină. Toate drepturile sunt rezervate. Creat de web-studio.md