Categorii
Calendarul postărilor
octombrie 2014
L M M J V S D
1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30 31
Comentarii recente
La naşterea din fecioara Maria se vorbeşte în Evrei 1:5 '' Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut? Şi iarăşi: Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu? ''. În Coloseni 1:17,18, se referă la naşterea dintre cei morţi (naşterea din nou), citeşte şi Apoc. 1:5. Pe cruce a murit Fiul Cel Întrupat '' Ioan 1:14 ''. Doar Dumnezeu (în persoana Fiului) putea să ridice păcatul întregii omeniri, prin moarte şi Înviere. Isus - omul, ne-a demonstrat că se poate trăi fără păcat. Toate lucrurile (cele văzute şi cele nevăzute) au un început '' La început - Genesa 1:1 ''. Hristos fiind co-etern cu Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt bineînţeles. Singura naştere a Mântuitorului este naşterea din fecioara Maria, altă naştere nu există.
22.10.2014 16:50
Nu stiu de ce, insa nu apar comentariile la acest articol, macar ca in lista comentariilor recent aparute, am vazut ca sunt. Fie. Imi voi expune parerea asupra temei in cauza. Eu cred ca presbiter intradevar este BATRAN, dar nu PASTOR. Nu trebuie sa uitam, ca Biserica primara era alcatuita in majoritatea sa din evrei si autorii NT au folosit termonologia specifica poporului evreu. Deci, cand se vorbea despre presbiteri, se avea in vedere anume batranii, numai ca nu batranii poporului evreu, dar batranii Bisericii. Ap. Petru se socoate si pe sine ca batran al Bisericii, fiindca era unul din primii membri a Bisericii lui Hristos. Socot ca pastorii actuali mai degraba sunt EPISCOPII, decat presbiteri.Functia presbiterilor mai degraba o indeplinesc membrii sfatului (comitetului) fratesc. Ei sunt presbiterii bisericii actuale. Ce priveste traducerea D. Cornilescu, eu am Biblie din a.1990, unde peste tot este folosit cuvantul BATRAN, BATRANII, dar nu PRESBITER. Si in loc de EPISCOP este folosit cuvantul SUPRAVEGHETOR. De fapt, de la schimbarea termenilor, suma nu se schimba, spune o regula a matematicii. Nu importa cum se numesc slujitorii bisericii, importa cum isi indeplinesc ei obligatiunile si unde duc turma care o pastoresc. Si inca un moment putin cam hazliu: CANDVA L-AM INTREBAT PE UN SLUJITOR CARE ESTE DIFERENTA INTRE PASTOR SI PRESBITER. "PASTOR ESTE ACEL LIDER AL BISERICII, CARE ARE STUDII TEOLOGICE, IAR PRESBITER ESTE ACEL CARE NU ARE ASA STUDII"
22.10.2014 13:00
Poate careva sa-mi explice, ceea ce este scris la Coloseni 1:17-18 se refera la Domnul Isusomul sau la Domnul Isus-Dumnezeu? La care nastere se refera, cea din Maria sau la alta? Daca la alta, cand a avut loc?
22.10.2014 12:32
1. Trebuie să avem în vedere chemarea: `` Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a aşezat Domnul şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am aşezat-o în toate bisericile... Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat... Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi, dar, robi oamenilor... Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat. `` 1 Cor. 7:17, 20, 23, 24. Pastorul despre care se vorbeşte în acest articol, a avut această chemare? Mai departe, Dumnezeu nu face lucrurile pe jumătate; chemând pe cineva în slujire, fără să-i dea şi darul potrivit chemării respective. 2. Cine se ţine de vorbe goale despre persoana care-l păstoreşte, încalcă porunca Lui Dumnezeu care spune: `` Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos. `` Evrei 13:17. Concluzie; dacă pastorul respectiv a avut această chemare, de unde vine îndoiala?
21.10.2014 13:02
Hmmm... pasajul al doilea al acestui articol are titlul "Ordinarea pastorilor se face cu participarea bisericii și slujitorilor" iar apoi explicatia biblica se refera la diaconi??? Exista o mare diferenta intre pastori, apostoli sau prooroci pe de o parte si diaconi sau prezbiteri pede alta. Si anume ca prima "grupa" sunt randuiti de Dumnezeu iar a doua de oameni! Exista daruri (ale Duhului Sfant) pentru pastorire sau pentru proorocie dar NU exista dar de diacon sau de prezbiter! Cu alte cuvinte... cei ce isi aleg pastorii nu prea au suport biblic... La fel pentru prooroci. Darurile Duhului Sfant sunt al Duhului Sfant. Iar Duhul Sfant le da cui vrea. Nu dupa cum vor oamenii (fie ei si foarte bine intentionati). Iar 1 Timotei 3 ne spune cum ar trebui sa fie un episcop si NU criterii dupa care sa fie ales de membrii bisericii... Deci? Cum ar trebui ordinati pastorii biblic? :-)
18.10.2014 22:39
Nu zici drept toți pot dovedi. Toți cei care au fost născuți prin Duhul Sfânt sunt preoți, iar presbiteri nu sunt toți.
18.10.2014 19:30
Nu este posibil daca este vorba de taina preotiei,si de curatie sufletului,dar daca este vorba de a invata despre Dumnezeu pe altii,aceasta este de datoria fiecarui crestin....La voi toti pot sa devina preoti daca stiu Biblia pe de rost.
18.10.2014 16:12
Sfântul Ignatie Teoforul scrie (35-107): „Toţi să respecte pe diacon ca pe Iisus Hristos; să respecte şi pe episcop, care este Chip al Tatălui, iar pe preoţi ca pe soborul lui Dumnezeu şi ca adunare a Apostolilor. Fără de aceştia nu se poate vorbi de Biserică” (către Tralieni III, 1).
17.10.2014 20:08
Întreabă preotul
Mărturisirea păcatelor

Patimile, moartea şi învierea Domnului Iisus Hristos!

21.04.2011 | Educație | Diana Curbet

Biblia vorbeşte mult despre aceste evenimente, căci ele constituie scopul venirii lui Iisus pe pământ. Suferinţele, moartea şi învierea Lui nu au fost spontane şi nici accidentale. Ele urmau să aibă loc la „un ceas” anume, stabilit de Tatăl, de aceea  fariseii, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii nu puteau să pună mâna pe Elmai înainte  ca să-L omoare , pentru că „nu-I sosise încă ceasul”. Despre ele s-a vorbit atât în Vechiul , cât şi în Noul Testament. Vom privi la aceste evenimente aşa cum au fost ele profeţite şi vom vedea împlinirea lor în Noul Testament. De asemenea patimile şi moartea Sa nu au fost  neprevăzute,  căci despre acestea…

Au profeţit  proorocii în Vechiul Testament

 

„Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus.  După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor, tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împăraţii vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise şi vor auzi ce nu mai auziseră.”(Isaia 52:13-15)

Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?  Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.  Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.(Isaia 53:3-12)

Aceste pasaje relatează suferinţele de care a avut parte Iisus, arată starea fizică  în care se afla şi scopul acestora: străpuns pentru păcatele noastre. Apoi dacă comparăm  aceste profeţii cu cele 4 evanghelii, vom vedea că ele s-au împlinit  întocmai şi anume: când au venit  aprozii şi ceata ostaşilor să-L aresteze pe Iisus, El nu S-a împotrivit, ci a stat smerit şi ascultător , ştiind că aceasta este voia Tatălui pentru care a venit în lume; când a fost cercetat  înaintea lui Ana şi apoi înaintea marelui preot Caiafa , Iisus , deşi avea toată puterea să se poarte altfel cu ei , nu a făcut-o, a tăcut , dar a accentuat că este Fiul lui Dumnezeu, deşi evanghelia după Matei (26:57-75) relatează că aceştia L-au batjocorit, scuipat, pălmuit, bătut cu pumnii , deşi nu aveau nici un motiv s-o facă , dar erau deranjaţi de faptul că Iisus se făcea deopotrivă cu Dumnezeu şi aceasta o calificau ca şi hulă şi cereau să fie omorât pentru aceasta; când a fost dus la Pilat ca să fie judecat  şi să I se dea sentinţa de moarte pentru care insistau atât de mult iudeii, Pilat s-a  mirat că nu se apăra, nu răspundea la învinuirile norodului şi nu se împotrivea când a fost batjocorit, bătut de ostaşii acestuia. (Ioan 19:1-3).Irod, de asemenea,  s-a purtat cu dispreţ faţă de Iisus , L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare(Luca 23:11).

Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. Ostaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!”Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.(Marcu 15:16-20)

Aceeaşi atitudine a avut-o Domnul Iisus când a fost răstignit şi a murit pe cruce, bând paharul  pe care I L-a dat Tatăl şi făcând voia Lui până la sfârşit , ca prin moartea Sa să  împace pe oameni cu Dumnezeu care, din cauza păcatelor erau despărţiţi de Dumnezeu, şi să –i pună într-o stare după voia lui Dumnezeu, într-o stare de neprihănire. Toate acestea le-a suferit pentru omenire, astfel Şi-a arătat marea dragoste  pentru oameni şi ,deşi era şi Fiu al Omului, nu a refuzat să împlinească voia Tatălui , în ciuda durerilor şi rănilor pe care le îndura. Salvarea omenirii conta mult mai mult! Cum putem răspunde la o dragoste atât de mare?

A treia zi a înviat, ziua dintâi a săptămânii şi I s-a arătat Mariei Magdalena în grădina unde a fost îngropat, apoi celor  11 ucenici şi le-a arătat mâinile şi coasta Sa , ca dovadă a faptului că “Eu sunt” şi până la înălţare le-a dat marea poruncă :să meargă şi să facă ucenici. Învierea lui Iisus este o dovadă că răscumpărarea omului a fost făcută pe deplin şi omul poate fi mântuit prin credinţă în Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu şi o siguranţă a faptului că şi cei care cred în El vor învia într-o zi.

Deci, învierea lui Iisus nu a fost o halucinaţie a ucenicilor sau a celor  peste 500 de oameni , ci a fost un fapt real , vizibil şi împlinit după  Scripturi. Despre patimile , moartea şi învierea Sa …

A vorbit Iisus Însuşi

În cei 3 ani de lucrare, principalul mesaj pe care –l transmitea  Iisus a fost să spună oamenilor despre Împărăţia lui Dumnezeu şi calea de a intra în ea. În tot acest timp, le-a vorbit ucenicilor şi despre patimile, moartea şi învierea Sa. Iată ce le spunea El:

„Ştiţi că după două zile va fi Paştile; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!”(Matei 26:2)

Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”(45-46)

Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?(Matei 26:45-46)

 

Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.”Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus. (Luca 24:6-8)

Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.”(Ioan 16:16)

 

Domnul Iisus ştia cu exactitate ce trebuia să I se întâmple şi când urmau să aibă loc, aceste evenimente nu L-au surprins şi era pregătit pentru ele, or, pentru aceasta a ales să Se dezbrăce  pe Sine însuşi şi să se facă  asemenea oamenilor. Această împlinire a profeţiilor  arată dumnezeirea lui Iisus şi despre aceasta…

 

Au mărturisit apostolii

 

Apostolii au confirmat şi ei  în Noul Testament faptul că evenimentele legate de moartea şi învierea Domnului Iisus s-au desfăşurat exact aşa cum s-au profeţit. Iată la ce ne atrage atenţia apostolul Pavel:

V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.  În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.(1 Corinteni 15:3-8).

 

Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.(Galateni 4: 4-5)

Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit  pentru cei nelegiuiţi.(Romani 5:6)

Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui.(Fapte 2: 32 )

Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.(2 Corinteni 5:15)

 

 

Astfel, vedem că  patimile, moartea şi învierea Domnului Iisus Hristos au fost vestite înaintea venirii Sale pe pământ, au fost vestite de Iisus Însuşi şi aceste lucruri au fost confirmate şi de apostoli după înălţarea Sa. Moartea Sa a oferit iertare oamenilor a căror stare păcătoasă putea fi spălată doar prin sângele lui Iisus o dată pentru totdeauna.  Dumnezeu să ne ajute să înţelegem până la capăt aceste lucruri şi să acceptăm jertfa Lui ca răscumpărare pentru păcatele noastre şi ca singura cale de a fi mântuiţi şi de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu!

 

Urmărește-ne pe rețele sociale:
Adaugă un comentariu:
Școala Internațională Media
Pentru ce partid crezi că vor vota majoritatea membrilor din biserica ta?
Заполните обязательные поля
Nume Prenume:
Telefon:
E-mail:
Mesajul a fost trimis
  • ian
  • feb
  • mar
  • apr
  • mai
  • iun
  • iul
  • aug
  • sep
  • oct
  • noi
  • dec
Urmărește-ne pe Facebook
© 2014 Moldova Creștină. Toate drepturile sunt rezervate. Creat de web-studio.md