Categorii
Calendarul postărilor
octombrie 2014
L M M J V S D
1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30 31
Comentarii recente
Vă complicaţi cu explicaţia în loc să răspundeţi simplu la ce v-am întrebat. Oricum cazul nostru nu suportă o astfel de comparaţie. `` Eu încerc să vă arăt că cuvântul "întâietate" are în vedere nu ordinea, ci poziția. `` Eu nu am vizat ordinea, nici poziţia, ci eu am vizat faptul în sine. Prim-ministru e un titlu ori Domnul Isus are deja un titlu. E ca şi cum a-ţi spune că prim-ministru dvs, este şi preşedinte totodată. Aşadar, întâietatea Domnului Isus nu e un titlu, ci un fapt (El fiind întemeietorul naşterii din Duh). Dacă vă ajută exemplul cu prim-ministru, atunci exemplul ar fi; ce FACE prim-ministru, nicidecum ce este el (pentru că ştim deja ce este el). Citiţi pentru asta '' Romani 8:29 ''. În Coloseni 1:15 se subliniază că Domnul Isus este întâiul născut din toată zidirea, iar în Fapte 26:23 se subliniază şi întâietatea învierii '' celui DINTÂI înviat ''. Faceţi diferenţa între '' întâi '' şi '' dintâi ''. Când se vorbeşte despre naşterea din Duh, Biblia foloseşte expresia '' cel întâi născut '', iarăsi atunci când se referă la înviere, Biblia foloseşte expresia '' cel dintâi înviat ''. Dacă folosiţi termenul '' născut '' în dreptul învierii, practic dvs arătaţi că naşterea din nou are loc în momentul învierii. Dacă tot folosiţi dex-ul pentru a demonstra anumite lucruri, folosiţi-l în toate cazurile.
30.10.2014 16:27
Tu spui: "Spre regret sunt si crestini, care isi schimba religia, aderand la alte comunitati religioase, care nu au nimic comun cu Domnul Isus. Si printre ei sunt si de acei, care au fost nascuti din nou,..." Dar, nu este adevarat ce spui. Mai intai, un crestin nu-si schimba religia, pentru ca el este "crestin" el crede ce-i scris despre singura religie la Iacov 1:27. Tot astfel, un om "nascut din nou", cu siguranta nu-si schimba religia, el este din Dumnezeu (Ioan 1:13). Conceptia ta despre "crestin" si despre un "nascut din nou", este cu totul gresita. (Proverbele 10:17)
30.10.2014 13:35
Cu privire la întâietate: Ruben, întâiul-născut a lui Iacov, a pierdut întâietatea (care i-o oferea dreptul de întâi-născut) din cauza că s-a culcat cu țiitoarea tatălui său (Geneza 49:4) și dreptul de întâi-născut (întâietatea) a fost dacă fiilor lui Iosif, cu toate că Iosif nu era întâil-născut... (1 Cronici 5:1).
30.10.2014 11:23
Din câte îmi amintesc eu discuția este despre Coloseni 1:17-18, unde se vorbește despre faptul că Domnul Isus are întâietate în toate lucrurile. Eu încerc să vă arăt că cuvântul "întâietate" are în vedere nu ordinea, ci poziția. Prin exemplul cu prim-ministru am vrut să arăt că acest titlu arată la poziție și nu ordine: el nu este primul ministru care a fost vre-o dată în țară, ci arată că are întâietate între miniștri (este mai presus ca și poziție față de toți ceilalți miniștri din țară).
30.10.2014 09:45
Fantastic... recurgeţi la tot felul de tertipuri, doar doar ocoliţi întrebarea. Nu vă supăraţi, în primul rând răspundeţi la întrebare, apoi adresaţi câte întrebări doriţi. 2. Habar nu am cine e Leancă despre care vorbiţi (nu sunt din Rep. Moldova) şi nu am obiceiul să comentez despre persoane pe care nu le cunosc. 3. Comparaţia dvs nu se potriveşte cu acest subiect. Noi avem un Dumnezeu Măreţ şi de necuprins, vă rog nu-l micşoraţi. Şi totuşi, să luăm un caz ipotetic. Să zicem că întemeiaţi regula în familia dvs; nimeni nu începe masa fără rugăciunea de binecuvântare... Vă întreb, această regulă se aplică şi în cazul dvs ori ba?
29.10.2014 02:06
Vreau să vă pun și eu o întrebare: Domnul Leancă (prim-ministrul Moldovei) este primul ministru care a fost vreodată în Moldova sau are întâietatea între toți miniștrii Moldovei (cabinetul de miniștri)?
28.10.2014 21:18
Soră Anastasia, dacă doriţi continuarea acestui dialog, trebuie să-l deblocaţi, altfel batem pasul pe loc. Dvs, v-aţi apucat să-mi povestiţi, cum o persoană se naşte din nou... păi asta v-am întrebat eu? Vă rog... încercaţi să depăşiţi acest moment şi răspundeţi simplu la întrebare... Conform Coloseni 1:18, partea a 2-a a versetului, unde spune '' pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea '', Domnul Isus are sau nu întâietatea şi asupra naşterii din Duh? Vă rog să nu mai ocoliţi această întrebare, mulţumesc. Însă ce observ, chiar şi dvs recunoaşteţi că, învierea este condiţionată de naşterea din nou (sunt la pachet). Recunoaşteţi că cele două acte sunt la pachet dar sunt două lucruri diferite, însă, mai departe vă blocaţi şi deviaţi de la subiect. Vă citez: `` Învierea nu poate avea loc fără nașterea din nou, dar ele sunt lucruri diferite. `` Corect, aţi pus punctul pe '' i ''. Păi asta încercam şi eu să vă explic! Chiar dacă cele două acte sunt indispensabile, totuşi sunt două lucruri diferite pe care Domnul Isus le-a experimentat. În privinţa naşterii din Duh, ca şi Întemeietor, El fiind primul şi-n acest lucru (nu omiteţi; TOATE LUCRURILE). Despre înviere la fel, Domnul Isus fiind primul. Isus Hristos are ÎNTÂIETATEA în TOATE lucrurile. Mai departe... ori eu greşesc cu ceva ori dvs încercaţi să demonstraţi că Domnul Isus NU are întâietatea asupra naşterii din Duhul..............
28.10.2014 13:52
Întreabă preotul
Mărturisirea păcatelor

Patimile, moartea şi învierea Domnului Iisus Hristos!

21.04.2011 | Educație | Diana Curbet

Biblia vorbeşte mult despre aceste evenimente, căci ele constituie scopul venirii lui Iisus pe pământ. Suferinţele, moartea şi învierea Lui nu au fost spontane şi nici accidentale. Ele urmau să aibă loc la „un ceas” anume, stabilit de Tatăl, de aceea  fariseii, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii nu puteau să pună mâna pe Elmai înainte  ca să-L omoare , pentru că „nu-I sosise încă ceasul”. Despre ele s-a vorbit atât în Vechiul , cât şi în Noul Testament. Vom privi la aceste evenimente aşa cum au fost ele profeţite şi vom vedea împlinirea lor în Noul Testament. De asemenea patimile şi moartea Sa nu au fost  neprevăzute,  căci despre acestea…

Au profeţit  proorocii în Vechiul Testament

 

„Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus.  După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor, tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împăraţii vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise şi vor auzi ce nu mai auziseră.”(Isaia 52:13-15)

Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?  Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.  Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.(Isaia 53:3-12)

Aceste pasaje relatează suferinţele de care a avut parte Iisus, arată starea fizică  în care se afla şi scopul acestora: străpuns pentru păcatele noastre. Apoi dacă comparăm  aceste profeţii cu cele 4 evanghelii, vom vedea că ele s-au împlinit  întocmai şi anume: când au venit  aprozii şi ceata ostaşilor să-L aresteze pe Iisus, El nu S-a împotrivit, ci a stat smerit şi ascultător , ştiind că aceasta este voia Tatălui pentru care a venit în lume; când a fost cercetat  înaintea lui Ana şi apoi înaintea marelui preot Caiafa , Iisus , deşi avea toată puterea să se poarte altfel cu ei , nu a făcut-o, a tăcut , dar a accentuat că este Fiul lui Dumnezeu, deşi evanghelia după Matei (26:57-75) relatează că aceştia L-au batjocorit, scuipat, pălmuit, bătut cu pumnii , deşi nu aveau nici un motiv s-o facă , dar erau deranjaţi de faptul că Iisus se făcea deopotrivă cu Dumnezeu şi aceasta o calificau ca şi hulă şi cereau să fie omorât pentru aceasta; când a fost dus la Pilat ca să fie judecat  şi să I se dea sentinţa de moarte pentru care insistau atât de mult iudeii, Pilat s-a  mirat că nu se apăra, nu răspundea la învinuirile norodului şi nu se împotrivea când a fost batjocorit, bătut de ostaşii acestuia. (Ioan 19:1-3).Irod, de asemenea,  s-a purtat cu dispreţ faţă de Iisus , L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare(Luca 23:11).

Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. Ostaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!”Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.(Marcu 15:16-20)

Aceeaşi atitudine a avut-o Domnul Iisus când a fost răstignit şi a murit pe cruce, bând paharul  pe care I L-a dat Tatăl şi făcând voia Lui până la sfârşit , ca prin moartea Sa să  împace pe oameni cu Dumnezeu care, din cauza păcatelor erau despărţiţi de Dumnezeu, şi să –i pună într-o stare după voia lui Dumnezeu, într-o stare de neprihănire. Toate acestea le-a suferit pentru omenire, astfel Şi-a arătat marea dragoste  pentru oameni şi ,deşi era şi Fiu al Omului, nu a refuzat să împlinească voia Tatălui , în ciuda durerilor şi rănilor pe care le îndura. Salvarea omenirii conta mult mai mult! Cum putem răspunde la o dragoste atât de mare?

A treia zi a înviat, ziua dintâi a săptămânii şi I s-a arătat Mariei Magdalena în grădina unde a fost îngropat, apoi celor  11 ucenici şi le-a arătat mâinile şi coasta Sa , ca dovadă a faptului că “Eu sunt” şi până la înălţare le-a dat marea poruncă :să meargă şi să facă ucenici. Învierea lui Iisus este o dovadă că răscumpărarea omului a fost făcută pe deplin şi omul poate fi mântuit prin credinţă în Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu şi o siguranţă a faptului că şi cei care cred în El vor învia într-o zi.

Deci, învierea lui Iisus nu a fost o halucinaţie a ucenicilor sau a celor  peste 500 de oameni , ci a fost un fapt real , vizibil şi împlinit după  Scripturi. Despre patimile , moartea şi învierea Sa …

A vorbit Iisus Însuşi

În cei 3 ani de lucrare, principalul mesaj pe care –l transmitea  Iisus a fost să spună oamenilor despre Împărăţia lui Dumnezeu şi calea de a intra în ea. În tot acest timp, le-a vorbit ucenicilor şi despre patimile, moartea şi învierea Sa. Iată ce le spunea El:

„Ştiţi că după două zile va fi Paştile; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!”(Matei 26:2)

Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”(45-46)

Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?(Matei 26:45-46)

 

Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.”Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus. (Luca 24:6-8)

Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.”(Ioan 16:16)

 

Domnul Iisus ştia cu exactitate ce trebuia să I se întâmple şi când urmau să aibă loc, aceste evenimente nu L-au surprins şi era pregătit pentru ele, or, pentru aceasta a ales să Se dezbrăce  pe Sine însuşi şi să se facă  asemenea oamenilor. Această împlinire a profeţiilor  arată dumnezeirea lui Iisus şi despre aceasta…

 

Au mărturisit apostolii

 

Apostolii au confirmat şi ei  în Noul Testament faptul că evenimentele legate de moartea şi învierea Domnului Iisus s-au desfăşurat exact aşa cum s-au profeţit. Iată la ce ne atrage atenţia apostolul Pavel:

V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.  În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.(1 Corinteni 15:3-8).

 

Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.(Galateni 4: 4-5)

Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit  pentru cei nelegiuiţi.(Romani 5:6)

Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui.(Fapte 2: 32 )

Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.(2 Corinteni 5:15)

 

 

Astfel, vedem că  patimile, moartea şi învierea Domnului Iisus Hristos au fost vestite înaintea venirii Sale pe pământ, au fost vestite de Iisus Însuşi şi aceste lucruri au fost confirmate şi de apostoli după înălţarea Sa. Moartea Sa a oferit iertare oamenilor a căror stare păcătoasă putea fi spălată doar prin sângele lui Iisus o dată pentru totdeauna.  Dumnezeu să ne ajute să înţelegem până la capăt aceste lucruri şi să acceptăm jertfa Lui ca răscumpărare pentru păcatele noastre şi ca singura cale de a fi mântuiţi şi de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu!

 

Urmărește-ne pe rețele sociale:
Adaugă un comentariu:
Școala Internațională Media
Pentru ce partid crezi că își vor da votul părinții tăi?
Заполните обязательные поля
Nume Prenume:
Telefon:
E-mail:
Mesajul a fost trimis
Agenda evenimentelor
Urmărește-ne pe Facebook
© 2014 Moldova Creștină. Toate drepturile sunt rezervate. Creat de web-studio.md