Dumnezeu nu este părtinitor în dragostea Lui pentru oameni

Unul din cititorii portalului nostru a rugat să explicăm cum putem afirma că Dumnezeu nu este părtinitor și iubește toată lumea, dacă:

La Psalmul 5:5 este scris „Tu urăști pe cei care fac fărădelege”. Iar la Romani 9:13 scrie: „Pe Iacov L-am iubit, dar pe Esau L-am urât.” Alegerea îi aparține doar lui Dumnezeu, dar dacă cineva va zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?” (Romani 9:19), răspunsul este „Dar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?” (Romani 9:20). Apoi la Romani 8:8 este scris: „cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu.” Apoi Domnul Isus a spus: „Pentru ei mă rog, nu mă rog pentru lume, pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu.”

În articolul „Iubește Dumnezeu pe toți oamenii?” am arătat Dumnezeu iubește și pe cei păcătoș și pe cei credincioși, dar diferit. Lumea, care zace în păcat, El o iubește cu dragostea „agape”, care este o dragoste jertfitoare și nu depinde de obiectul dragostei, iar pe cei care iubesc pe Domnul Isus îi iubește cu dragostea „fileo”, care este o dragoste condiționată, reciprocă si este un răspuns la dragostea celuilalt. Dacă cineva crede în Domnul Isus, este izbăvit de mânia viitoare, iar dacă nu crede, mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

Ca să înțelegem mai bine textul din Romani 9 citat de cititorul nostru, trebuie să cunoaștem care a fost motivul pentru care Pavel a scris această epistolă, adresată bisericilor din Roma. La Romani 16:17 apostolul Pavel îi îndeamnă pe destinatari să se ferească de cei ce fac desbinări și tulburări împotriva învățăturii pe care au primit-o. Care erau învățăturile îndreptate împotriva învățăturii primite de biserică? Trebuie să menționăm că bisericile din Roma erau alcătuite dintre evrei și Neamuri. Unii dintre evrei promovau iudaismul (iudaizatorii): ei ziceau că mântuirea este prin credință, iar sfințirea este prin ținerea Legii (Vechiul Legământ). Unii dintre Neamuri mergeau în altă extremă și ziceau că mântuirea este prin har, de aceea trebuie să crezi și poți să trăiești cum vrei (antinomienii – împotriva legii). Pe de altă parte unii din evrei continuau să creadă că mântuirea este doar pentru ei și Neamurile nu au parte la aceleași făgăduințe ca și ei prin Evanghelie (Efeseni 3:3-7). Din acest motiv apostolul Pavel începe epistola sa prin a le arăta că și unii și alții au nevoie de mântuire: și evreii, care au o Lege și neamurile care nu au o lege (capitolele 1 la 3:20). Apoi, începând cu 3:21 până la capitolul 5, le arată că mântuirea nu este prin faptele Legii, adică prin ținerea Legii, ci este prin credință în Domnul Isus Hristos și este atât pentru evrei, cât și pentru Neamuri. De la capitolul 6 la 8 arată că sfințirea este prin Duhul Sfânt, care Îl primim prin credință în jertfa Domnului Isus. Identificându-ne cu moartea Domnului Isus, murim față de păcat și, prin însuși faptul că suntem izbăviți de sub robia păcatului, ne facem robi ai neprihănirii: deci, nimeni nu mai are nici o scuză să trăiască în păcat:

Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. (Efeseni 2:8-10).

În capitolele 9 la 11 apostolul Pavel le arată la suveranitatea lui Dumnezeu în mântuire. Capitolul 9, este adresat, în special, evreilor care credeau că neprihănirea se capătă prin ținerea Legii și este doar pentru evrei. Pavel le arată că și ei, evreii, au ajuns moștenitorii făgăduințelor lui Avraam, tot prin alegere și nu după merite. După obiceiul de pe vremuri moștenitor a lui Isaac trebuia să fie Esau, el era întâiul născut al lui. Să fii întîi-născut pe vremea aceea era o mare binecuvântare. La împărțirea moștenirii întâiului născut îi revenea ce era mai bun: lui i se cuvenea o jumătate din moștenire, iar cealaltă jumătate era împărțită în mod egal între ceilalți frați.

De ce Dumnezeu, care L-a binecuvântat pe Esau să fie întâiul născut a lui Isaac, spune că „pe Esau l-am urât, dar pe Iacov l-am iubit”? Să ne gândim împreună: cum a apreciat Esau această binecuvântare? A vândut-o pe o strachină de linte!

Odată, pe cînd ferbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la cîmp, rupt de oboseală. Şi Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănînc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sînt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom. Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întîi născut!” Esau a răspuns: „Iată-mă, sînt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întîi născut? Şi Iacov a zis: „Jură-mi întîi.” Esau i-a jurat, şi astfel şi-a vîndut dreptul de întîi născut lui Iacov. Atunci Iacov a dat lui Esau pîne şi ciorbă de linte. El a mîncat şi a băut; apoi s’a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întîi născut. (Geneza 25:29-34)

și la Evrei12:16-17 avem avertizarea:

Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mîncare şi-a vîndut dreptul de întîi născut. Ştiţi că mai pe urmă, cînd a vrut să capete binecuvîntarea n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.

Oare nu știa Dumnezeu, care este omniprezent, lucrul acesta înainte ca să se nască Esau și Iacov?

Dar de ce a iubit Dumnezeu pe Iacov? El a jerfit cu multe și a mers la risc numai să capete binecuvântările lui Dumnezeu! Dumnezeu l-a iubit pe Iacov pentru că i-a cunoscut inima și a știut că v-a aprecia binecuvântările Lui.

Dumnezeu vrea ca noi să-L căutăm așa cum dorește El. Tot așa este și cu neprihănirea Lui: o capătă cei care o caută așa cum a rânduit Dumnezeu să fie căutată și, anume, prin credință. Evreii credeau că ea se capătă prin ținerea Legii, dar Dumnezeu alege să o dea celor care o caută prin credință!

Deci, ce vom zice? Neamurile, cari nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă; pe cînd Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire, după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stîncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.” (Romani 9:30-33)

Noi nu putem stabili standartele după care Dumnezeu ar trebui să ne aleagă! El are standartele Sale după care ne alege. Și pentru că El este omniprezent și El cunoaște lucrurile înainte ca ele să se întâmple, El a ales înainte de întemeierea lumii pe acei care aveau să-L iubească și i-a ales ca să-i facă asemenea chipului Fiului Său (Domnul Isus Hristos).

… De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sînt chemaţi după planul Său. Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întîi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe cari i-a hotărît mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. (Romani 8:28-30)

Dumnezeu este suveran în alegerea Sa, dar aceasta nu te scutește de responsabilitatea în ce privește mântuirea sufletului tău! Faptele tale nu joacă nici un rol în mântuirea sufletului tău. Ceea ce contează este inima ta! Dacă iubești pe Dumnezeu, Dumnezeu îți poate schimba inima și te poate transforma după chipul Fiului Său (2 Corinteni 3:18). Și chiar dacă în trecut ai trăit în păcat, Dumnezeu este credincios Cuvântului Său și te poate schimba, dacă vii cu pocăință înaintea Lui!