Poate fi mântuită femeia care își părăsește soțul și se căsătorește cu altul?

Întrebare: 

Bună ziua, dle pastor! Vă rog, dacă se poate să răspundeți la o întrebare: dacă într-o căsătorie (creștină) unul din soți îi spune partenerului că nu-l iubește și merge cu altă persoană, fiind încă căsătorită, poate o așa persoană să se considere mântuită? Sub pretext că Dumnezeu nu e un monstru și El înțelege situația, că nu mai poate trăi cu persoana dată, mai ales când nici nu e pocăită persoana la care vrea să meargă? Deci, omul ăsta mai poate merge în cer sau nu, făcând așa?

Nu, așa o persoană nu se poate considera mântuită, pentru că merge în mod conștient și insistent la comiterea adulterului, iar în Epistola către Corinteni este scris: 

 

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:9-10) 

De două ori în acest pasaj se repetă că nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu oamenii care se pretind a fi creștini, dar sunt curvari sau preacurvari. Ceea ce face această femeie este preacurvie de care trebuie să se grăbească a se pocăi și să nu-și caute îndreptățiri înșelătoare. Să ia seama la îndemnul din acest text, care spune să nu se înșele. Și să nu numească această patimă adulteră că este dragoste. Dragostea adevărată te face să-i fii credincios sau credincioasă partenerului toată viața, iar atunci când îți părăsești soțul legământului căsătoriei tale și mergi la un alt bărbat, aceasta este preacurvie. 

 

 

 

Și încă ce înșelăciune… să spui că „Dumnezeu nu este monstru ca să nu o înțeleagă”. Tocmai pentru că nu este monstru, Dumnezeu nu poate să-i treacă drept neprihăniți pe cei imorali. Fapta ei este imorală și una izvorâtă din firea pământească, despre care este scris astfel: 

 

Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (Galateni 5:19-21) 

Ați văzut cum iarăși apostolul a spus că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Și în Epistola adresată Efesenilor a repetat Apostolul Pavel același lucru când a scris: 

 

Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. (Efeseni 5:5) 

Presupun că este cineva care încearcă să o „consoleze” pe această doamnă imorală, care își părăsește acum bărbatul, zicându-i că, „uite, Dumnezeu înțelege, El nu este monstru, etc..”. Tocmai cu privire la astfel de oameni și, având în vedere astfel de gândire, a scris apostolul Pavel următorul îndemn: 

 

Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. Să nu vă întovărăşiţi, dar, deloc cu ei. (Efeseni 5:6-7) 

Dacă această doamnă zice că este creștină, atunci trebuie să trăiască creștinește, să-i fie credincioasă bărbatului ei și să se ferească de curvie. Dumnezeu să-i dea lumină și minte sănătoasă acum ca să-și vină în fire, să se pocăiască de păcatul ei grav și să se întoarcă la soțul ei.