Русский
Español
English
Întrebare dintr-un comentariu la articolul “Va fi antihristul evreu ca să se poată întrona la Ierusalim?”:
…O lacună în teoria aceasta este că 1260 zile le înţelegeţi literal, pe cînd Daniel 9:27 trebuie înțeles după principiul o zi pentru un an.
La acest subiect ar fi foarte multe de spus, dar aș dori să încep cu cuvintele apostolului Petru din a doua sa epistolă către credincioșii de pe vremea sa ca să-i protejeze de învățătorii mincinoși “care strecoară erezii nimicitoare” în biserici:
Şi avem cuvîntul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, pînă se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. Fiindcă mai întîi de toate, să ştiţi că nicio proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt (2 Petru 1:19-21)
Ceea la ce am vrut să atrag atenția cititorului este că toate cărțile Bibliei au un singur autor, chiar dacă au fost scrise de diferiți oameni. Altfel spus, chiar dacă carțile Daniel și Apocalipsa au fost scrise de persoane diferite și la interval mare de timp (în jur de 600 ani), totuși autorul acestor cărți este unul singur-Dumnezeu.
Vreau să încep articolul meu cu unele lacune ale teoriei “un an pentru o zi” și apoi voi arăta câteva argumente care dovedesc că cele 1260 zile, despre care vorbește cartea Apocalipsa, trebuie înțelese literar.
Lacunele teoriei “un an pentru o zi”
Fără a intra în prea multe detalii, vreau să menționez că această teorie este împărtășită de Martorii lui Iehova și Adventiști. Marea mea mirare a fost motivul pentru care Martorii lui Iehova împărtășesc această teorie, fiindcă învățătura lor nu se bazează pe textul de la Daniel 9, ci pe textul de la Daniel 4 și anume pe vedenia pe care a avut-o împăratul Nebucadnețar cu copacul. Iată o secvență dintr-un articol în care este prezentat modul de gândire care a dus la așa o înțelegere:
Apocalips a12:6: “Și femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo 1260 zile” (interpretare: 1zi = 1 an; 1260 zile = 1260 ani.
Apocalipsa 12:14: “Și cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu elel în pustie, în lucul ei unde este hrănită o vreme, vremi (două vremi) și jumătatea unei vremi” (interpretare: 1+2+1/2=3,5 vremi = 1260 ani).
Daniel 4:20-27: “7 vremi vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea” (interpretare 7 vremi = 2×3,5 vremi = 2×1260 ani = 2520 ani)
Urmând această ordine de idei, Martorii lui Iehova sau, mai bine zis liderul lor Charles Russell, a calculat, începând cu anul începutului robiei babiloniene, că a doua venire a Domnului Isus va fi în anul 1914, lucru care nu s-a întâmplat.
M-a mirat foarte mult această ordine de idei, având în vedere că vedenia cu copacul din Daniel 4 este o prorocie cu privire la împăratul Nebucadnețar, care s-a împlinit chiar atunci asupra împăratului:
Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadneţar. După douăsprezece luni, pe cînd se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon, împăratul a luat cuvîntul, şi a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?” Nu se sfîrşise încă vorba aceasta a împăratului, şi un glas s-a pogorît din cer şi a zis: „Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele cîmpului; îţi vor da să mănînci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremi, pînă vei recunoaşte că Cel Prea Înalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!” – Chiar în clipa aceea, s-a împlinit cuvîntul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mîncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pînă i-a crescut părul ca penele vulturului, şi unghiile ca ghiarele păsărilor. “După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăş mintea la loc. Am binecuvîntat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte vecinic, Acela a cărui stăpînire este vecinică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam. Toţi locuitorii pămîntului sînt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pămîntului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mîniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?” În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m’au căutat; am fost pus iarăş peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut. Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sînt adevărate, toate căile Lui sînt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mîndrie. (Daniel 4:28-37)
Textul dat prezintă foarte clar că acele 7 vremi au fost hotărâte asupra împăratului Nebucadnețar și s-au împlinit la un an după ce Nebucadnețar a avut vedenia.
Vă mai recomand un alt articol în care veți găsi și alte argumente, care ar confirma principiul “un an pentru o zi” bazat în special pe argumentul că aceste 1260 zile ar include o perioadă mult mai mare decât 1260 zile calendaristice.
Dovezi că cele 1260 zile din Apocalipsa 12 trebuie înțelese literar
I. Dacă versetul 27 din Daniel capitolul 9 trebuie interpretat după principiul un an pentru o zi (1 săptămână = 7 ani = 2520 zile = 2520 ani), atunci toată perioada de șaptezeci de săptămâni va fi egală cu 176 400 ani (o sută șaptezeci și șase mii patru sute ani).
Dacă vorbim despre prorocia de la Daniel 9:27, trebuie să luăm acest verset în contextul lui. În capitolul 9 Daniel se roagă pentru Templul de la Ierusalim, pentru cetatea Ierusalimului și pentru poporul său Israel. În acest context Dumnezeu îl trimite pe Gavril ca să-i arate planul Său cu privire la cetatea Ierusalim și poporul Israel:
Şaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, pînă la încetarea fărădelegilor, pînă la ispăşirea păcatelor, pînă la ispăşirea nelegiuirii, pînă la aducerea neprihănirii vecinice, pînă la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi pînă la ungerea Sfîntului sfinţilor. (Daniel 9:24)
Deci, această vedenie are în vedere doar pe poporul Israel și cetatea Ierusalim, ca dovadă că Dumnezeu nu a lepădat pe Israel ca și națiune. Mai mult, în această vedenie lui Daniel i s-au dat și indicii de timp: când începe și când se termină această perioadă. În ce privește termenul limită (până când este stabilită această perioadă de timp) nu sunt contradicții: toți sunt de accord că este vorba despre a doua venire a Domnului Isus și instaurarea Împărăției lui Dumnezeu. Problema multora este că le scapă din vedere momentul când începe această perioadă. Cuvântul lui Dumnezeu ne dă indiciu clar de când trebuie să începem a calcula timpul împlinirii acestei vedenii: de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului (nu a Templului de la Ierusalim), eveniment care s-a întâmplat în al 20-lea an a împăratului Artaxerxe, în luna nisan (Neemia 2:1-8), adică anul 445 î. H.
Să ştii dar, şi să înţelelgi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pînă la Unsul (Mesia), la Cîrmuitorul, vor trece şapte săptămîni; apoi timp de şasezeci şi două de săptămîni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strîmtorare. (Daniel 9:25)
În textul de la Daniel 9:24-27 nu este mențonată nici noțiunea de zile, nici de ani: sunt menționate șaptezeci de săptămâni, adică 70 de unități de timp a câte 7, ceea ce face 490 de unități de timp. Dacă socotim aceste unități drept ani, vom avea 490 ani. Dacă vom transforma toți acești ani (nu doar ultimii șapte din versetul 27) în zile, căpătăm un număr de 176 400 de zile. Dacă ne conducem după principiul un an pentru o zi, atunci prorocia din Daniel 9:24-27 ar cuprinde o perioadă de timp de 176 400 de ani, fiindcă noi nu putem interpreta o parte din prorocie literar și o altă parte simbolic.
II. Prorocia de la Daniel 9:24-27 interpretată în contextul întregii Scripturi ne descoperă că o unitate de timp din acest text este egală cu 360 zile, aproape un an calendaristic.
Despre a doua jumătate a ultimei săptămâni (a șaptezecea), descrisă la Daniel 9:27, mai găsim scris la Daniel 7:25 și Apocalipsa 12:6, 14 și 13:5. La Daniel 7:25 această perioadă este formulată ca fiind “o vreme, două vremi și jumătatea unei vremi”.
El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mînile lui timp… de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme. (Daniel 7:25)
…iar la Apocalipsa 12:6 și 14 ne arată că această perioadă de timp este de 1260 zile:
Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şase zeci de zile. (Apocalipsa 12:6)
Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi, şi jumătatea unei vremei, departe de faţa şarpelui. (Apocalipsa 12:14)
Astfel, dacă trei vremi și jumătate constituie 1260 zile, atunci “o vreme” constituie 360 zile, ceea ce este aproape un an calendaristic. Reieșind de aici, înțelegem că cele șaptezeci de săptămâni sunt 490 de unități de timp egale cu 360 zile fiecare.
Aceasta ar însemna că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului (anul 445 î. H.) până la momentul când Unsul (Hristosul) avea să fie stârpit, trebuiau să treacă 7 săptămâni și încă 62, adică 69 de săptămâni (69×7=483 unități de timp):
Să ştii dar, şi să înţelelgi, că dela darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pînă la Unsul (Mesia), la Cîrmuitorul, vor trece şapte săptămîni; apoi timp de şasezeci şi două de săptămîni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strîmtorare. După aceste şasezeci şi două de săptămîni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfîntul Locaş, şi sfîrşitul lui va fi ca printr’un potop; este hotărît că războiul va ţinea pînă la sfîrşit şi împreună cu el şi pustiirile. (Daniel 9:25-26)
Domnul Isus, care cu cinci zile înainte de Paști a intrat ca și Împărat în Ierusalim (Ioan 12), în ziua de Paști a fost răstignit (stârpit) și aceasta s-a întîmplat între anii 30-33 d. H. Calculând 483 de unități de timp a câte 360 zile, ajungem la o perioadă de 476 ani calendaristici. Calculând din anul 445 î. H., această perioadă de 69 de săptămâni s-a sfârșit în anul 31 d. H.
Vă recomand să studiați cursul Apocalipsa în patru părți și Daniel ca să înțelegeți mai bine acest subiect. Vă puteți alătura grupului de studiu „Daniel”.
