Putem spune că heruvimii au fost icoane?

Întrebare:

Am primit această argumentare din partea unei persoane de confesiune ortodoxă. Vă rog mult să răspundeți la acestea: “Cei care neagă și necinstesc chipul lui Hristos prin aceea că învață răstălmăcind Scripturile că Hristos nu ar fi luat chip omenesc și că nu poate fi reprezentat pe imagine ignoră o mulțime de mărturii biblice. După mărturiile Sfintei Scripturi, cinstirea sfintelor icoane nu poate fi considerată idolatrie, deoarece Însuși Dumnezeu a poruncit lui Moise să facă heruvimi și chipuri de heruvimi la Cortul Sfînt (Ieșire 25, 18-22; 26, 31; 36,35) și apoi lui Solomon la Templu (III Regi 6, 23-35; II Paralip. 3,10-14), pe care evreii i-au cinstit prin închinare (Iosua 7,6), prin jertfe, tamîieri (Iesire 30,1- 8), aprinderea candelelor și prin cîntări de laudă. (Psalm 137,1)

Icoane cu heruvimi

Heruvimii sunt ființe angelice cu aripi și este adevărat că Dumnezeu i-a spus lui Moise să facă chipuri de heruvimi la Corul Întîlnirii și doi aveau să fie sculptați din aur pe chivotul legământului. Nicăieri însă și niciodată nu a îngăduit Dumnezeu ca să se închine cineva în fața acestor imagini sau sculpturi, căci aceasta ar fi fost o încălcare gravă a poruncii a II-a din Decalog, care spune astfel:

Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ!Să nu te închini lor, nici să le slujești, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea și al patrulea neam,Și Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. (Ieșirea 20:4-6)

Fraza “niciun lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ” nu lasă nici cea mai mică rezervă ca să credem că închinarea la chipurile heruvimilor este acceptată sau tolerată de Dumnezeu.

Apoi, Iosua nu s-a închinat în fața chipului de heruvimi sau altor chipuri, căci aceasta ar fi fost călcare gravă a poruncii a II-a din Decalog, cum este și închinarea la icoane. Iosua 7:6 nu relatează astfel:

Atunci Iosua și-a sfâșiat veșmintele sale, a căzut cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului și a stat așa până seara și el și bătrânii lui Israel și și-au presărat pulbere pe capetele lor. (Iosua 7:6)

Iosua nu s-a închinat înaintea heruvimilor, ci a căzut cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului, pentru că Însuși Domnul a spus că prezența Lui era acolo, pe acest chivot, cum a spus Dumnezeu:

Acolo, între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mă voi descoperi ție și îți voi grăi de toate, câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel. (Ieșirea 25:22)

Când a căzut cu fața la pământ, Iosua cerea descoperire de la Dumnezeu cu privire la marea înfrângere pe care au avut-o când au mers să cucerească cetatea Ai. Și, așa cum a promis, Dumnezeu i-a dat răspunsul și indicații concrete ce avea de făcut în acea situație de criză.

Este eretică afirmața că oamenii i-au cinstit pe heruvimi prin jertfe, tămâieri, aprinderea candelelor și cântări. Toate acestea au fost elemente prin care a fost adusă închinare lui Dumnezeu conform Vechiului Legământ al Legii. Găsesc important să amintesc că legământul Legii a fost umbra lucrurilor viitoare și odată cu venirea Domnului Isus Hristos nu mai este de nicio necesitate, ba chiar devine o piedică pentru cei care vor încerca să se apropie de Dumnezeu, urmând poruncile cuprinse în el. Nicăieri în Noul Testament nu găsim nici cel mai mic temei să presupunem că ucenicii lui Isus Hristos să fi practicat închinare prin tămâie sau candele. Închinarea la imagini de orice fel (icoană înseamnă imagine) a fost interzisă și în Vechiul Legământ și în Noul Legământ.