Este limbajul din Ioan 6:54 metaforic sau literal?

Întrebare:

Este limbajul din Ioan 6:54 metaforic sau literal? Atunci cînd participăm la Cina Domnului, luând din pîine și vin, mîncăm în mod literal trupul și bem sîngele Domnului Isus?

Euharistie
Euharistie

“Eu sînt Pîinea vie, care s-a pogorît din cer. Dacă mănîncă cineva din pînea aceasta, va trăi în veac, și pînea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.” La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, și ziceau: “Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mîncăm?” Isus le-a zis: “Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mîncați trupul Fiului omului, și dacă nu beți sîngele Lui, n-aveți viața în voi înșivă. Cine mănîncă trupul Meu, și bea sîngele Meu, are viața vecinică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sîngele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănîncă trupul Meu, și bea sîngele Meu, rămîne în Mine, și Eu rămîn în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimes pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănîncă pe Mine, va trăi și el prin Mine. Astfel este pînea, care s-a pogorît din cer, nu ca mana, pe care au mîncat-o părinții voștri, și totuș au murit: cine mănîncă pînea aceasta, va trăi în veac.” (Ioan 6:51-58)

Versetele 35, 48 Îl descriu pe Domnul Isus care Se identifică ca fiind “pîinea vieții”, o expresie sinonimă cu “pîinea vie” din Ioan 6:51.

“Isus le-a zis: “Eu sînt Pînea vieții. Cine vine la Mine, nu va flămînzi niciodată, și cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.” (Ioan 6:35)

Eu sînt Pînea vieții. Părinții voștri au mîncat mană în pustie, și au murit.” (Ioan 6:48)

La prima vedere s-ar părea că Ioan se referă la instituirea eucharistică: “Pe cînd mîncau, Isus a luat o pîine, și, după ce a binecuvîntat, a frînt-o, și le-a dat, zicînd: “Luați, mîncați, acesta este trupul Meu. (Marcu 14:22) Însă cuvântul “trup” folosit de Ioan în limba greacă este “sarx” și nu “soma”, cuvînt folosit în Noul Testament oriunde se vorbește despre instituirea Cinei Domnului.

Cuvântul “sarx” este tradus ca “partea fizică a ființei umane sau partea exterioară în contrast cu cea spirituală.” Acest cuvînt este folosit în altă parte în Evanghelia după Ioan atunci cînd Domnul Isus vorbește lui Nicodim despre nașterea din nou.

“Drept răspuns, Isus i-a zis: “Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: “Cum se poate naște un om bătrîn? Poate el să intre a doua oară în pîntecele maicii sale, și să se nască?” Isus i-a răspuns: “Adevărat, adevărat îți spun, că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne (sarx), este carne (sarx), și ce este născut din Duh, este duh.” (Ioan 3:3-6).

De asemenea este folosit în Ioan 6:63:

“Duhul este acela care dă viață, carnea (sarx) nu folosește la nimic, cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh și viață.” (Ioan 6:63)

Accentul se pune pe “carnea nu folosește la nimic”. Limbajul folosit de Ioan este diferit de cel folosit de Matei sau Marcu și nu este folosit cu referire la instituirea Cinei Domnului. În Ioan 6:51, metaforic vorbind, “și pîinea…este trupul Meu”, ceea ce înseamnă că Isus Însuși este principiul vieții pentru mîntuirea și creșterea spirituală a fiecărui creștin.

Versetele 54 și 40 sunt strâns legate între ele: „Cine mănâncă trupul Meu, și bea sângele Meu, are viața veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi” (v. 54), și  „… Oricine vede pe Fiul, și crede în El, să aibă viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (v. 40). Singura diferență dintre aceste versete este că se vorbește despre consumul de carne și a bea sîngele lui Isus, în timp ce celălalt vorbește despre căutarea Fiului și a crede în El. Concluzia este evidentă: versetul 54 este metaforic și face trimitere la versetul 40. Această legătură este susținută de structura întregului pasaj din Ioan 6.

Mai mult decît atît, dacă susținem că versetele 53-54 se referă la euharistie, atunci singurul lucru pentru a avea viața veșnică este participarea la masa Domnului. Acest mod de abordare a versetelor 53-54 contrazice părțile anterioare ale acestui pasaj și nu în ultimul rînd versetul 40. Singura alternativă rezonabilă este de a înțelege aceste versete ca o repetare a adevărului expus mai devreme, dar acum într-o formă metaforică. Versetul devine înțeles atunci cînd este citit atent în contextul său. A mînca trupul și a bea sîngele arată la crucea Domnului Isus Hristos, la moartea violentă cu care avea să moară pentru păcatele omenirii.

Limbajul din Ioan 6 nu vorbește în mod direct despre Cina Domnului. Mai mult, prin stresul repetat în acest discurs al Domnului Isus nu rămîne loc pentru o înțelegere magică a mesei Domnului, că supunîndu-ne ritualului, avem viață veșnică, adică mîncînd în mod literal din trupul și bînd din sîngele lui Isus, avem viață veșnică. Canibalismul nu este încurajat de Legea lui Dumnezeu și nici nu este încurajat de Domnului Isus. Versetul 63 accentuează că cuvintele Domnului Isus trebuie luate în mod spiritual și nu literal. Prin limbajul metaforic folosit, Domnului Isus a vrut să spună că viața veșnică o avem nu ca rezultat al participării la Cina Domnului, ci doar prin credință în El. Textul ne conduce înapoi la Isus și la semnificația vieții și morții Sale.

Părintele bisericii Augustin vede în pasajul acesta o figură de stil, spunînd: “Bucurându-ne că avem și noi parte de suferința lui Hristos și că noi trebuie să nu uităm că trupul Lui a fost răstignit pentru păcatele noastre.”