Categorii
Calendarul postărilor
august 2014
L M M J V S D
1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 31
Comentarii recente
Vreau sa spun ca: 1.) In zilele noastre nu mai este decalog ca parte a Noului Legamant cu Dumnezeu 2.) In zilele noastre NU este ca pe vremea lui Avraam pentru ca noi AVEM ALT LEGAMANT cu Dumnezeu decat Avraam, si deci avem partea noastra de respectat 3.) Noi avem o lege de respectat. Ea este numita in Scripturi in diverse moduri: legea slobozeniei, legea duhului, legea credintei sau legea desavarsita. 4.) In legea legamantului crestin, de partea omului se pot gasi asemanari atat cu "partea lui Avraam" cat si cu "partea lui Moise/Israel" dar esenta lor e TOTALMENTE DIFERITA: alt legamant / alta responsabilitate Altfel spus: putem incalca ORICE porunca din ORICE lege veche CU CONDITIA ESENTIALA sa nu incalcam LEGEA CREDINTEI in Dumnezeu si in Fiul Sau intrupat Iisus Hristos. Crestinii au legamant cu Dumnezeu, deci au si o lege...
29.08.2014 13:28
Sunt de acord cînd scrii că Domnul Isus a predicat Evanghelia. Da, Domnul Isus a pus accent mai întîi pe pocăinţă, iertare, har. În vremurile din vechime se punea prea mare accent pe păzirea Legii. Domnul Isus pentru cei care se credeau neprihăniţi prin Lege I-a mustrat că sunt departe de neprihănire, deoarece neprihănirea se capătă prin har, prin credinţă şi nicidecum prin Lege. Iar pentru cei care credeau că credinţa anulează toate poruncile (o altă extremă), Domnul Isus predica că nu a venit să anuleze Legea şi Prorocii ci a venit să împlinească. În altă parte Domnul Isus spune că neprihănirea ucenicilor trebuia să întreacă pe cea a fariseilor. Aşa că, Domnul Isus nu anula Legea, ci o întărea prin credinţă, prin HAR. Domnul Isus a mustrat atît pe cei care vroiau să capete neprihănirea prin Lege, cît şi pe cei care vroiau să creadă că neprihănirea prin har anulează Legea.
29.08.2014 08:59
Vrei să spui că în zilele noastre, la fel ca şi în zilele cînd trăia Avraam nu mai este Decalog(să presupunem) şi deci, dacă procedăm ca Avraam, nu încălcăm Decalogul deoarece el nu există ???
29.08.2014 08:35
Alecu, eu ţin foarte mult la detalii, aşadar iţi prezint câteva pasaje discutate cu aproximativ un an de zile în urmă. Te rog să citeşti atent cele ce urmează şi sper să nu-mi mai răstălmăceşti cele scrise. Tu mai întrebat atunci, te citez: `` Oare a fost pironita pe cruce porunca "Sa nu poftesti...." ??? Răspunsul meu a fost: `` Zapisul cu poruncile lui a fost pironit pe cruce '' Coloseni 2:14 ''. Zapis = Document, dovadă scrisă, act. Mai exact, toată legea scrisă inclusiv cele 10 porunci. Citeşte şi înţelege '' ZAPISUL CU PORUNCILE LUI ''. După care mai întrebat următoarele, te citez: `` Legea a fost anulata sau desavirsita ??? `` Iată şi răspunsul care ţi l-am dat atunci: ,,,,, Dilema ta are mai mult un caracter de negaţie decât o simplă întrebare, însă îmi fac datoria şi-ţi răspund. Este interesant de observat faptul că Domnul Isus încă de la început a propovăduit Împărăţia Lui Dumnezeu şi NU predicarea legii. El a zis: `` S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie `` Marcu 1:15. Adică cum să credem în Evanghelie? Cuvântul Evanghelie vine din grecescul euangelion şi înseamnă '' veste bună ''. Aşadar, Domnul Isus ne PORUNCEŞTE să credem în VESTEA BUNĂ. Dar până atunci vestea nu era bună? Legea V.T., NU era favorabilă pentru neamuri. Şi acum care este VESTEA BUNĂ? Vestea bună reprezintă perioada HARULUI, care include şi neamurile sau mai exact, include pe oricine care îl acceptă pe Domnul Isus în viaţa sa ca DOMN şi MÂNTUITOR. Domnul Isus mai spune '' S-a împlinit vremea ''. Adică ce s-a împlinit? Simplu, Domnul ne spune că până la Ioan Botezătorul au fost prorocii şi legea '' Matei 11:13 '', iar de atunci încolo este perioada HARULUI, ci astfel Domnul împlinea, adică, DESĂVÂRŞEA LEGEA ŞI PROROCII '' vezi, Matei 5:17 ''. Dar pentru a întări şi mai mult aceste lucruri să citim, de fapt, ce mesaj puternic şi clar a transmis Domnul Isus celor care se ţineau cu dinţii de LEGE: `` Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. `` Luca 16:16. ,,,,, Am incheiat citatul.
29.08.2014 02:59
Si unde vezi tu ca lui Avraam i-a parut rau in cele 2 exemple date de mine? Unde vezi tu ca Dumnezeu s-a suparat pe Avraam din aceste motive? Unde vezi tu ca Avraam s-ar fi pocait de acele "pacate"? Avraam nu s-a pocait pentru ca nu a pacatuit cu nimic. El nu a incalcat NICIO PORUNCA a lui Dumnezeu. Desi a incalcat decalogul. Si asta pentru ca Decalogul nu exista pe vremea lui Avraam. Si nici Dumnezeu nu s-a suparat pe Avraam pentru ca ar fi incalcat porunci pe care El nu i le daduse. Dumnezeu a vorbit lui Avraam si Avraam a facut TOT ceea ce Dumnezeu i-a cerut / poruncit. Tot! De asta si Dumnezeu l-a binecuvantat si a incheiat legamant cu el. Cat despre ultima fraza a ta ("DECI spre sfarsitul vietii sale Avraam pazea decalogul") ce sa mai zic? Cuvantul "DECI" se foloseste ca urmare a unei argumentatii, a unei demonstratii. Dar nimic, absolut nimic din Scripturi nu arata ca Avraam sa fi avut macar vreo idee despre acest decalog. "Deci" totul demonstreaza inexistenta si totala lipsa de semnificatie a decalogului pe timpul lui Avraam...
28.08.2014 23:42
Da, Avraam a încălcat cele 10 porunci. Ori vrei să spui că pentru acele timpuri, el a procedat corect față de Dumnezeu ? Dar de unde știi că nu ? Iată deci, asta spune despre aceea că în creierul omului este un detector inăscut care îi spune omului cînd procedează greșit. Însă la unii acest detector s-a defectat din pricina păcatului.La alții nu s-a defectat, însă ei, totuși nu ascultă. Nu pot să judec pe Avraam. Dar știu că Biblia spune că și-a înțeles greșelile prin puterea lui Dumnezeu și a fost mântuit prin credință, urmată de fapte bune. Deci, spre sfîrșitul veții sale el păzea decalogul
28.08.2014 22:57
Ai scris mult. Dar cu cît mai mult scrii cu atît mai puțin înțeleg. Dacă ești cu adevărat credincios, trebuie să recunoști că ai scris despe decalog că a fost pironit pe cruce.Altfel nu văd rostul discuției
28.08.2014 22:43
Cred ca trebu sa fim foarte atenti Sora Anastasiea, cind vorbim de mostenire Vesnica si a vea Viata Vesnica.
28.08.2014 22:31
Întreabă preotul
Mărturisirea păcatelor

Ce spune Biblia despre poligamie (când un bărbat are mai multe soţii)?

12.06.2008 | Familie | Preot Vasile Filat

Odată zburam spre Tajikistan şi alături de mine şedea un bărbat care mi-a spus că lucra la Consulatul Tajikistanului din Almata, că era căsătorit, că avea 4 copii şi că pleca acasă să se căsătorească. I-am zis: „Nu înţeleg… Spui că eşti căsătorit şi că mergi să te căsătoreşti. Cum vine aceasta?” El mi-a răspuns: „Soţia mea locuieşte cu copiii în Dushanbe, iar eu mă aflu la Almata. Eu am nevoie de femeie şi ca să nu săvârşesc păcat mă voi căsători cu încă o femeie. Părinţii mei sunt de acord şi soţia tot a dat acordul. Dar ce, este ceva greşit? Nu au făcut tot aşa şi sfinţii prooroci ca Avraam, David, Solomon şi Muhamed (era musulman)? Care este părerea ta despre căsătoria cu a doua femeie?” Am avut o discuţie lungă cu el atunci pentru care mi-a mulţumit. Recent am primit un mesaj de la cititorii portalului www.moldovacrestina.net in care sunt întrebat din nou ce spune Biblia despre poligamie şi am hotărât să dedic acest articol în întregime subiectului abordat.

Dumnezeu a institut căsătoria monogamă (un singur bărbat şi o singură femeie)

Când relatează despre creaţie, Cuvântul lui Dumnezeu spune:

Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. (Genesa 1:27)

A fost creată o singură parte bărbătească, Adam, şi o singură parte femeiască – Eva, care au alcătuit primul cuplu căsătorit. Dumnezeu nu a creat mai multe femei pentru un singur bărbat sau mai mulţi bărbaţi pentru o singură femeie. După formarea primului cuplu Dumnezeu a hotărât pentru toate restul cuplurilor de pe acest pământ astfel:

De aceea va lăsa omul(unul) pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lupi de nevasta(una) sa şi se vor face un singur trup. (Genesa 2:24)

Cauza poligamiei este împietrirea inimii

Lucrul acesta va deveni mai clar după ce vom citi un caz din viaţa Domnului Isus:

Fariseii au venit la El (Isus), şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?” Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” „Pentru ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s-o lase?” Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa.” (Ev. Matei 19:3-8)

Domnul Isus spune că pricina divorţului este împietrirea inimii. Cu alte cuvinte, decât să o ţină legată pe o femeie de un bărbat cu inima împietrită, care o va trata fără respect, grijă şi afecţiune, Dumnezeu a îngăduit bărbaţilor cu inimile împietrite să dea o carte de despărţire soţiilor la divorţ ca să protejeze pe aceste femei şi viitorul lor, pentru că în acele acte era indicată pricina divorţului. Părerea mea este că şi atunci când un bărbat doreşte să aibă mai multe soţii, aceasta vine din împietrirea inimii lui care nu caută să aibă toată împlinirea cu nevasta ce i-a dat-o Dumnezeu.

Poligamia şi imoralitatea sunt lucruri diferite

Nici odată în Biblie poligamia nu este trecută în lista nelegiuirilor sau a lucrurilor păcătoase din pricina cărora cineva nu va moşteni Împărăţia cerurilor. Unii oameni au tendinţa să califice poligamia ca şi imoralitate, dar acestea sunt lucruri diferite. Din moment ce un bărbat îşi lua o a doua sau mai multe soţii, el încheia un legământ cu ele şi se obliga înaintea lor să le întreţină şi să le împlinească nevoile lor asigurând drepturi depline copiilor pe care avea să-i aibă de la aceste femei.

Poligamia nu aduce împlinire bărbatului

Bărbatul Tajik pe care l-am cunoscut în avion mi-a spus pe faţă că pricina pentru care dorea să-şi ia o a doua soţie era nevoia de împlinire sexuală. El a spus că soţia lui stătea la Dushanbe iar el se afla la Almata şi avea nevoie de soţie acolo pentru împlinirea nevoilor lui sexuale. Dar în aşa caz, dacă ar fi avut o inimă bună şi nu împietrită, s-ar fi gândit la nevoia de împlinire sexuală şi a soţiei lui şi ar fi adus toată familia în Almata. El însă s-a gândit doar la plăcerea lui fizică şi sunt înclinat să cred că în cele mai multe cazuri, bărbaţii care aleg să-şi ia o a doua sau mai multe soţii, o fac din acest motiv. Tragedia este că ei ajung să nu aibă împlinirea pe care o caută. Biblia ne relatează despre împăratul David, care în anumite împrejurări a ajuns să aibă mai multe soţii, iar apoi a ales singur să-şi mărească continuu numărul lor. Fiind preocupat peste măsură de aspectul sexual, a ajuns să-şi ia şi concubine, pentru că nu avea împlinirea sexuală dorită de la soţiile a căror număr le mărea continuu. Mai rău, apoi a ajuns să comită curvie cu Bat-Şeba, soţia viteazului Urie Hititul din armata sa. (2 Samuel 11) După aceasta ca să şteargă urmele a ales să omoare pe Urie prin viclenie. Păcatele acestea i-au afectat drastic viaţa lui David şi au lăsat consecinţe grave pentru el şi pentru toată familia lui. Dar s-a început totul de la o preocupare exagerată de aspectul sexual al vieţii şi faptul că a căutat împlinirea într-o altă femeie decât cea care îi era soţie atunci.

Poligamia aduce multă durere şi discordie

Patriarhul Iacov a ajuns să trăiască în poligamie nu din voie ci prin viclenia socrului său Laban care i-a promis că îi va da de nevastă pe Rahela, fiica lui mai mică după ce îi va lucra şapte ani. În seara nunţii însă i-a adus în dormitor pe Lea, fiica lui mai mare care i-a rămas soţie. I-a dat apoi şi pe Rahela ca să-l mai poate ţine pentru alţi şapte ani pe Iacov să-i lucreze şi să-l exploateze. Astfel, două surori au ajuns să fie soţiile aceluiaşi bărbat şi toată viaţa au fost într-o competiţie crâncenă pentru a avea mai multă afecţiune şi dragoste de la soţ. Competiţia dintre ele a trecut şi la fiii lor care au ajuns până acolo că erau gata să-l omoare pe Iosif şi prin intervenţia divină a ajuns doar să fie vândut ca şi rob în Egipt. Urmăriţi bine şi alte exemple din Biblie când cineva a avut mai multe soţii şi veţi vedea că în toate cazurile aceasta a pricinuit durere şi discordie.

Poate fi poligamie cu scop de binefacere?

În Vechiul Testament Dumnezeu a rânduit pentru poporul Israel următoarea lege care putea să implice şi poligamia:

Când fraţii vor locui împreună, şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de nevastă, şi să se însoare cu ea ca cumnat. Întâiul născut, pe care-l va naşte, să moştenească pe fratele cel mort şi să-i poarte numele, pentru ca numele acestuia să nu fie şters din Israel. (Deuteronom 25:5-6)

Această lege a fost lăsată de Dumnezeu pentru a păstra numele mortului şi pentru a asigura îngrijirea de familia lui.

Musulmanii spun că ei practică poligamia pentru ca să se îngrijească de văduve şi de orfani. Noul Testament ne învaţă însă să ne îngrijim de văduve şi de orfani fără să urmărim un interes din aceasta, ci pentru slava lui Dumnezeu şi spune:

Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume. (Iacov 1:27)

Bărbatul cu mai multe soţii nu poate fi model pentru alţii

După înălţarea Domnului Isus Hristos la cer, Evanghelia înainta cu o mare putere în toate neamurile şi oamenii se întorceau de la întuneric la lumină. Pentru că se pocăiau şi bărbaţi care aveau mai multe soţii, când a dat porunci cu privire la alegerea presbiterilor, a diaconilor şi a episcopilor, Apostolul Pavel a spus:

Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. (1 Timotei 3:2)

Apostolul Pavel nu spune acestor bărbaţi să-şi părăsească restul soţiilor şi să lase doar pe una, ceea ce ar fi fost o mare nedreptate, ci spune că ei nu pot fi modele pentru alţii în trupul lui Hristos şi deci, nu pot fi în poziţii de conducere sau să înveţe pe alţii. Expresia „bărbatul unei singure neveste” mai are şi un sens profund conform căruia se cere ca acest bărbat să fie preocupat în mintea lui în aspect sexual doar de o singură femeie – soţia lui.

Cum este relaţia ta cu soţia? Îi eşti credincios în mintea ta? Dacă ai hotărât să te căsătoreşti, alege să fii bărbatul unei singure neveste şi nu admite să devină mintea ta preocupată vreo dată de o altă femeie.

Acest articol a fost tradus în următoarele limbi:
  1. What does the Bible say about polygamy (when a man has more wives)? (English)
Urmărește-ne pe rețele sociale:
Păstoresc Biserica Bunavestire din Chișinău, predau Cuvântul lui Dumnezeu la Institutul de Studiu Biblic Inductiv din Eurasia și conduc Asociația "Învățătură din Cuvânt - Precept Ministries" din Moldova. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am fondat Clubul de Taekwon-Do "Stolas Leukas"Școala de Limbă Engleză "English for a New Life"Școala de Computere "Scriptehinfo"Școala Internațională de Antrenori Sportivi și Școala Internațională Media. Împreună cu soția mea Anastasia, avem trei copii. Din Aprilie 2007 am oferit răspunsuri din Biblie pe acest site la 2506 de întrebări adresate de cititori. Mai mult despre mine citiți aici.
Adaugă un comentariu:
Sesiuni de studiu biblic inductiv
Au mai rămas:
    • 3
    • Zile
Заполните обязательные поля
Nume Prenume:
Telefon:
E-mail:
Mesajul a fost trimis
Urmărește-ne pe Facebook
© 2014 Moldova Creștină. Toate drepturile sunt rezervate. Creat de web-studio.md