Categorii
Calendarul postărilor
august 2014
L M M J V S D
1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 31
Comentarii recente
Dacă ai fi știut punctul meu de vedere, nu m-ai fi numit legalist. Deoarece un legalist rău se crede mântuit prin faptele legii. Nu vreau să fiu așa legalist, dar nici satanist care au și ei zece porunci care scriu de exemplu în loc de ”să nu ucizi” ei scriu ”să ucizi” și tot așa procedează cu celelate porunci. Iată așa Dle penarth, când înveți că cele 10 porunci au fost pironite pe cruce, nu e de mare mirare că apar și sataniștii. Dar ce va fi mai departe... veți vedea și deja se vede. Cine samănă NELEGIURE va culege nelegiuire. Nici nu mă voi mira dacă va apărea legea care îi apără pe pedofili, poligami, etc. De partea cui vei fi? A Legii lui Dumnezeu și a Harului Său, sau a NELEGIUIRII și destrăbălării.
23.08.2014 10:39
Îmi răstălmăceşti vorbele şi nu e frumos ce faci! În fond, puţin mă interesează ce crede un legalist. Eu ţi-am explicat biblic că toată legea, inclusiv cele 10 porunci, a fost DESĂVÂRŞITĂ (nu desfiinţate aşa cum insinuezi tu) de Domnul Isus astfel: `` Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi `` Matei 22:37-39. Şi asta nu e tot, în următorul verset Domnul Isus explică LĂMURIT ce acoperă aceste două porunci: `` În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii `` Matei 22:40. Însă Biblia mai spune un lucru foarte important: `` Şi, dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă! `` 1 Corinteni 14:38. Dragă Alecu, speculezi prea mult pe text şi eviţi exemplele biblice. Biblia afirmă că Abel PRIN CREDINŢĂ s-a închinat Domnului '' vezi Evrei 11:4 '', nu evita confruntarea cu textul biblic. Ok, iţi cunosc punctul de vedere şi crede-mă, nu mai sunt dispus să rediscut aceleaşi subiecte pe care le-am discutat de nenumărate ori. Dacă iţi place să discuţi forever aceleaşi chestiuni, iţi recomand să reciteşti comentariile vechi. O seară bună iţi doresc.
23.08.2014 00:28
Poruncile pîna la Moise nu existau scrise pe piatra, dar în creierul omul poruncile au existat. Cain, cand a ucis pe fratele său Abel a știut foarte bine că nu trebuie să invidieze. Deci, împotrivindu-se poruncii scrise în minte,el a poftit,apoi s-a mîniat pe frate. Iar mînia trecută în fapte a dus la uciderea fratelui său. Invidia, mînia sunt opuse poruncii ”Să iubești pe aproapele ca pe tine însuți”. E de mirare mare când vezi pe cei care se autonumesc creștini, scriu împotriva poruncilor, pe care Dumnezeu le înscrie de la naștere în mintea fiecărui om. Mulți oameni înădușă acest detector de păcate, pînă când detectorul se strică și nu mai poate face deosebire dintre rău și bine. Mare va fi răspunderea acelor ”învățători” care încearcă să învețe și pe alții că cele 10 porunci nu mai sun valabile. Vrei să spui că de la început oamenii nu știau ce înseamnă iubirea de Dumnezeu și de aproapele ??? Ce dovadă mai vrei când scrii ” unde anume menţionează Biblia că cele 10 porunci au existat înainte de Moise?”
22.08.2014 19:10
Dragă Alecu, despre acest subiect s-a scris şi-n dungă, eşti liber să crezi ce doreşti. Te rog frumos să prezinţi unde anume menţionează Biblia că cele 10 porunci au existat înainte de Moise? Te întreb eu pe tine, mărturiseşte Biblia că păcatul a existat în lume înainte de lege, da ori ba? '' Căci înainte de Lege păcatul era în lume - Romani 5:13 ''. Când a apărut păcatul în lume? Dar legea? Răspunde cu Biblia înainte de a face aluzii despre filozofie. De la Adam până la Moise, oamenii au fost socotiţi neprihăniţi prin credinţă: - (PRIN CREDINŢĂ), cei din vechime au căpătat o bună mărturie - Evrei 11:2. - PRIN CREDINŢĂ a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort - Evrei 11:4. Citeşte şi înţelege dragă Alecu! PRIN CREDINŢĂ (nu lege) a căpătat Abel mărturia că este neprihănit. - PRIN CREDINŢĂ a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu - Evrei 11:5. - PRIN CREDINŢĂ Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă - Evrei 11:7. - PRIN CREDINŢĂ Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce - Evrei 11:8 etc. Orice creştin care crede că el poate interpreta Biblia după propria lui gândire se înşeală. După cum putem observa, Biblia se interpretează prin sine însuşi. Nu putem înlătura adevărul biblic înlocuindu-l cu părerea unuia sau altuia. Biblia ne spune lămurit că poruncile şi legile au fost date exclusiv evreilor: - Atunci vei propăşi, dacă vei căuta să împlineşti LEGILE şi PORUNCILE pe care le-a dat lui Moise, Domnul PENTRU ISRAEL - 1 Cronici 22:13. Ori tu ai pretenţia să contrazici chiar şi textul biblic?! `` Deci, dacă pînă la Moise nu au existat cele 10 porunci(după cum de multe ori el a scris), înseamnă că cei care au trăit pînă la Moise nu ştiau că nu trebuie să aibă alţi dumnezei. Iar dacă nu ştiau, nu aveau păcat dacă se adresau la alţi dumnezei. Aşa reiese din spusele lui penarth `` Dragă Alecu, aşa spune Biblia (nu penarth). Dar ce crezi atunci despre zilele noastre, avem poruncile şi totuşi, oamenii NU ŞTIU că Dumnezeu interzice închinarea la idoli? Dragă Alecu, tu nu ştii, nu ai auzit că Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască - Fapte 17:30. Înţelegi tu ce spune Biblia? Au existat VREMURI DE NEŞTIINŢĂ! Şi pentru unii încă mai există... din nefericire...
21.08.2014 23:06
Daca nu sunt botezat si viata mea nu mai depinde de mine si vreau sa il urmez pe Hristos si sa fac Voia Lui , nu pot sa iau cina? Bineinteles daca nu mai sunt ala de dinainte! Conform Scripturii pot sa iau cina.
21.08.2014 21:31
Draga Alecu, pana la Moise nu au existat cele 10 porunci, nici cele 20, nici cele 100. Daca vrei sa stii cum a privit Dumnezeu lumea si nelegiuirea oamenilor inainte de legaminte, citeste primele 2 capitole din Romani. Nu e mult si cred ca e limpede explicat de apostol. Daca vrei sa stii mai multe despre "vechiul" legamant si porunci, citeste Exodul, capitolele 20-23 si vei vedea ca sunt acolo mai mult de 10 porunci, iar la inceputul capitolului 24 vei vedea cum Dumnezeu incheie un legamant cu poporul evreu. Legamantul e incheiat in sange si poporul evreu isi asuma ascultarea poruncilor din capitolele 20-23. Daca vrei sa stii mai multe despre "noul" legamant citeste Evangheliile, mai ales partea despre Cina cea de taina si vei vedea si noul legamant, si sangele cu care a fost incheiat, si partea celor intrati in acest nou legamant. Sau... nu citi nimic si crede povestile cu porunci despre care "deducem" ca s-au dat si "deducem" cate din ele s-au dat mai la inceput si cate mai incolo si "deducem" cat timp sunt valabile si "deducem" ca de fapt poruncile n-au nicio treaba cu legamantul samd Tu alegi...
21.08.2014 15:39
Penarth a scris mai jos: "Dacă nu ar fi existat o lege în acest sens n-ai fi ştiut că trebuie să te opreşti la culoarea roşie a semaforului." Deci, dacă pînă la Moise nu au existat cele 10 porunci(după cum de multe ori el a scris), înseamnă că cei care au trăit pînă la Moise nu ştiau că nu trebuie să aibă alţi dumnezei. Iar dacă nu ştiau, nu aveau păcat dacă se adresau la alţi dumnezei. Aşa reiese din spusele lui penarth. Şi nu e de mirare că penarth consideră cele 10 porunci "pironite pe cruce" acuma. Şi acestă o explică filozofic, ca să nu bată tare la ochi. Dumnealui spunea intr-un articol că cele zece porunci sunt valabile ca formă însă nu-s valabile ca conţinut. Însă va accepta Dumnezeu aşa combinaţii de cuvinte filozofice?
21.08.2014 11:21
Întreabă preotul
Mărturisirea păcatelor

Cum să procedezi când eşti bârfit?

25.02.2010 | Doctrină | Preot Vasile Filat

Întrebare:

Vă rog să mă sfătuiţi cu privire la situaţiile când aud cum prin biserică unii mă bârfesc, răspândesc zvonuri şi nu se apropie să-mi spună mie ceva. Apoi, aud cum în cercurile creştine, uneori în prezenţa mea discută pe cineva care nu este de faţă. Eu înţeleg că nu este bine aşa şi nu particip la astfel de discuţii. Este necesar să mă apropii de oamenii care mă discută pe la spate şi să-i întreb de ce procedează astfel? Cum să mă port în cazurile când se discută o altă persoană în prezenţa mea.

Ca să înţelegem mai bine subiectul, să definim…

Ce este bârfa?

Conform DEX-ului a bârfi înseamnă:

1) A vorbi de rău; a calomnia; a cleveti; a blama; a huli; a ponosi; a detracta; a ponegri; a defăima. 2) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări.

În contextul subiectului nostru, când zicem “bârfă” ne referim la situaţiile când sunt vorbite lucruri rele şi neadevărate cu scopul de a calomnia, a cleveti, a defăima şi a strica bunul nume al cuiva.

Bârfa (defăimarea) este un păcat grav cu consecinţe eterne

În Epistola către Corinteni, Apostolul Pavel a scris:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:9-10)

Atenţie! Bârfa este pusă pe acelaşi cântar cu curvia, idolatria, perversiunile sexuale, hoţia, etc. şi dacă cineva merge la Biserică şi se crede bun credincios, dar practică bârfa(defăimarea), să nu se mai înşele şi să se pocăiască. Altfel, nu va moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Să nu te deranjeze bârfa neîntemeiată a celor necredincioşi

Când descrie a omenirii Apostolul Pavel spune:

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:28-32)

Pentru că aceasta este parte a stării păcătoase în robia căreia se află necredincioşii, nu este cazul să ne supărăm pentru supărările personale pe care le avem de la ei fără temei. Ba mai mult, Scriptura ne spune să ne echipăm continuu prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu şi…

… sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă, având un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul! (1 Petru 3:15-17)

Să fim atenţi ca să nu dăm nimănui prilej de poticnire şi astfel să ajungem a fi vorbiţi de rău pe drept. Apostolul Pavel a scris despre sine şi echipa în care lucra în Evanghelie:

Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. (2 Corinteni 6:3)

Iar dacă suntem defăimaţi şi vorbiţi de rău pe nedrept, să avem atitudinea Apostolului care a spus:

De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare. (2 Corinteni 12:10)

De altfel, destul despre aceasta pentru că întrebarea a fost…

Cum să procedezi când auzi că eşti bârfit în Biserică?

Dacă cineva te vorbeşte pe la spate nu puteai să auzi decât atunci când a venit cineva să-ţi transmită aceste vorbe. Mai întâi întreabă persoana care ţi-a spus dacă l-a confruntat pe cel ce te bârfeşte. Dacă nu, atunci întreabă-o dacă vrea să o confrunte mai întâi de unul singur, ca unul care a fost martor când a fost făptuită defăimarea. Dacă cel ce te-a bârfit se va pocăi, va veni neapărat să-şi ceară iertare şi de la tine. Dacă nu se va pocăi, va trebui să mergeţi împreună cu martorul care l-a auzit cum te defăimează şi să-l confruntaţi împreună. Dacă nici aşa nu se pocăieşte, trebuie să cereţi pastorului să intervină. Iar dacă nu ascultă nici de pastor, va trebui să-i fie aplicată disciplina lăsată de Domnul Isus:

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. (Matei 18:15-17)

Ca să nu fie afectată toată biserica de păcatul defăimării, Scriptura spune clar şi foarte apăsat că faţă de defăimători trebuie aplicată de urgenţă această disciplină:

Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Corinteni 5:11-13)

Cum să procedezi când devii martorul defăimării?

Nu te grăbi să califici din start ca şi defăimare. Nu uita că defăimare este atunci când sunt vorbire lucruri neadevărate cu scopul de a discredita pe cineva, adică pentru ai face rău. Dacă se aduc în discuţie faptele rele ale unei persoane, nu te grăbi să califici ca şi defăimare sau bârfă pentru că persoana care a pornit discuţia poate tocmai de aceea o face ca să afle o soluţie şi să ajute pe cel  căzut în păcat. Dacă ai îndoieli, este bine de la începutul discuţiei să întrebi pe fratele sau sora care îţi vorbeşte de ce îţi spune şi dacă va fi gata să spună aceleaşi lucruri de faţă cu persoana care a păcătuit, în cazul când va fi nevoie să fie confruntată.

Să realizăm gravitatea păcatului defăimării, să ne păzim şi să realizăm pericolul pe care îl poate aduce Bisericii lui Hristos dacă nu este confruntat la timp.

Acest articol a fost tradus în următoarele limbi:
  1. What to do when you are maligned? (English)
Urmărește-ne pe rețele sociale:
Păstoresc Biserica Bunavestire din Chișinău, predau Cuvântul lui Dumnezeu la Institutul de Studiu Biblic Inductiv din Eurasia și conduc Asociația "Învățătură din Cuvânt - Precept Ministries" din Moldova. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am fondat Clubul de Taekwon-Do "Stolas Leukas"Școala de Limbă Engleză "English for a New Life"Școala de Computere "Scriptehinfo"Școala Internațională de Antrenori Sportivi și Școala Internațională Media. Împreună cu soția mea Anastasia, avem trei copii. Din Aprilie 2007 am oferit răspunsuri din Biblie pe acest site la 2505 de întrebări adresate de cititori. Mai mult despre mine citiți aici.
Adaugă un comentariu:
Sesiuni de studiu biblic inductiv
Au mai rămas:
    • 9
    • Zile
Заполните обязательные поля
Nume Prenume:
Telefon:
E-mail:
Mesajul a fost trimis
Urmărește-ne pe Facebook
© 2014 Moldova Creștină. Toate drepturile sunt rezervate. Creat de web-studio.md