Cum să procedezi când eşti bârfit?

Întrebare:

Vă rog să mă sfătuiţi cu privire la situaţiile când aud cum prin biserică unii mă bârfesc, răspândesc zvonuri şi nu se apropie să-mi spună mie ceva. Apoi, aud cum în cercurile creştine, uneori în prezenţa mea discută pe cineva care nu este de faţă. Eu înţeleg că nu este bine aşa şi nu particip la astfel de discuţii. Este necesar să mă apropii de oamenii care mă discută pe la spate şi să-i întreb de ce procedează astfel? Cum să mă port în cazurile când se discută o altă persoană în prezenţa mea.

Ca să înţelegem mai bine subiectul, să definim…

Ce este bârfa?

Conform DEX-ului a bârfi înseamnă:

1) A vorbi de rău; a calomnia; a cleveti; a blama; a huli; a ponosi; a detracta; a ponegri; a defăima. 2) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări.

În contextul subiectului nostru, când zicem “bârfă” ne referim la situaţiile când sunt vorbite lucruri rele şi neadevărate cu scopul de a calomnia, a cleveti, a defăima şi a strica bunul nume al cuiva.

Bârfa (defăimarea) este un păcat grav cu consecinţe eterne

În Epistola către Corinteni, Apostolul Pavel a scris:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:9-10)

Atenţie! Bârfa este pusă pe acelaşi cântar cu curvia, idolatria, perversiunile sexuale, hoţia, etc. şi dacă cineva merge la Biserică şi se crede bun credincios, dar practică bârfa(defăimarea), să nu se mai înşele şi să se pocăiască. Altfel, nu va moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Să nu te deranjeze bârfa neîntemeiată a celor necredincioşi

Când descrie a omenirii Apostolul Pavel spune:

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:28-32)

Pentru că aceasta este parte a stării păcătoase în robia căreia se află necredincioşii, nu este cazul să ne supărăm pentru supărările personale pe care le avem de la ei fără temei. Ba mai mult, Scriptura ne spune să ne echipăm continuu prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu şi…

… sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă, având un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul! (1 Petru 3:15-17)

Să fim atenţi ca să nu dăm nimănui prilej de poticnire şi astfel să ajungem a fi vorbiţi de rău pe drept. Apostolul Pavel a scris despre sine şi echipa în care lucra în Evanghelie:

Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. (2 Corinteni 6:3)

Iar dacă suntem defăimaţi şi vorbiţi de rău pe nedrept, să avem atitudinea Apostolului care a spus:

De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare. (2 Corinteni 12:10)

De altfel, destul despre aceasta pentru că întrebarea a fost…

Cum să procedezi când auzi că eşti bârfit în Biserică?

Dacă cineva te vorbeşte pe la spate nu puteai să auzi decât atunci când a venit cineva să-ţi transmită aceste vorbe. Mai întâi întreabă persoana care ţi-a spus dacă l-a confruntat pe cel ce te bârfeşte. Dacă nu, atunci întreabă-o dacă vrea să o confrunte mai întâi de unul singur, ca unul care a fost martor când a fost făptuită defăimarea. Dacă cel ce te-a bârfit se va pocăi, va veni neapărat să-şi ceară iertare şi de la tine. Dacă nu se va pocăi, va trebui să mergeţi împreună cu martorul care l-a auzit cum te defăimează şi să-l confruntaţi împreună. Dacă nici aşa nu se pocăieşte, trebuie să cereţi pastorului să intervină. Iar dacă nu ascultă nici de pastor, va trebui să-i fie aplicată disciplina lăsată de Domnul Isus:

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. (Matei 18:15-17)

Ca să nu fie afectată toată biserica de păcatul defăimării, Scriptura spune clar şi foarte apăsat că faţă de defăimători trebuie aplicată de urgenţă această disciplină:

Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Corinteni 5:11-13)

Cum să procedezi când devii martorul defăimării?

Nu te grăbi să califici din start ca şi defăimare. Nu uita că defăimare este atunci când sunt vorbire lucruri neadevărate cu scopul de a discredita pe cineva, adică pentru ai face rău. Dacă se aduc în discuţie faptele rele ale unei persoane, nu te grăbi să califici ca şi defăimare sau bârfă pentru că persoana care a pornit discuţia poate tocmai de aceea o face ca să afle o soluţie şi să ajute pe cel  căzut în păcat. Dacă ai îndoieli, este bine de la începutul discuţiei să întrebi pe fratele sau sora care îţi vorbeşte de ce îţi spune şi dacă va fi gata să spună aceleaşi lucruri de faţă cu persoana care a păcătuit, în cazul când va fi nevoie să fie confruntată.

Să realizăm gravitatea păcatului defăimării, să ne păzim şi să realizăm pericolul pe care îl poate aduce Bisericii lui Hristos dacă nu este confruntat la timp.