Categorii
Calendarul postărilor
octombrie 2014
L M M J V S D
1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30 31
Comentarii recente
Hmmm... pasajul al doilea al acestui articol are titlul "Ordinarea pastorilor se face cu participarea bisericii și slujitorilor" iar apoi explicatia biblica se refera la diaconi??? Exista o mare diferenta intre pastori, apostoli sau prooroci pe de o parte si diaconi sau prezbiteri pede alta. Si anume ca prima "grupa" sunt randuiti de Dumnezeu iar a doua de oameni! Exista daruri (ale Duhului Sfant) pentru pastorire sau pentru proorocie dar NU exista dar de diacon sau de prezbiter! Cu alte cuvinte... cei ce isi aleg pastorii nu prea au suport biblic... La fel pentru prooroci. Darurile Duhului Sfant sunt al Duhului Sfant. Iar Duhul Sfant le da cui vrea. Nu dupa cum vor oamenii (fie ei si foarte bine intentionati). Iar 1 Timotei 3 ne spune cum ar trebui sa fie un episcop si NU criterii dupa care sa fie ales de membrii bisericii... Deci? Cum ar trebui ordinati pastorii biblic? :-)
18.10.2014 22:39
Nu zici drept toți pot dovedi. Toți cei care au fost născuți prin Duhul Sfânt sunt preoți, iar presbiteri nu sunt toți.
18.10.2014 19:30
Nu este posibil daca este vorba de taina preotiei,si de curatie sufletului,dar daca este vorba de a invata despre Dumnezeu pe altii,aceasta este de datoria fiecarui crestin....La voi toti pot sa devina preoti daca stiu Biblia pe de rost.
18.10.2014 16:12
Sfântul Ignatie Teoforul scrie (35-107): „Toţi să respecte pe diacon ca pe Iisus Hristos; să respecte şi pe episcop, care este Chip al Tatălui, iar pe preoţi ca pe soborul lui Dumnezeu şi ca adunare a Apostolilor. Fără de aceştia nu se poate vorbi de Biserică” (către Tralieni III, 1).
17.10.2014 20:08
Salutari, pentru aceia dintre dumneavoastra care vor sa studieze bazele biblice si logice, impreuna cu dovezile istorice ale botezului pruncilor, va recomand o carte foarte potrivita si cuprinzatoare. Perspectiva este din Biserica Reformata, dar este comuna cu a altor culte protestante si neoprotestante, cu mici diferente. Se poate citi aici http://botezulcopiilormici.wordpress.com/
12.10.2014 14:22
Alecu, explicaţia ta este subiectivă şi bineînţeles, epitetul înlocuieşte argumentul. Te porţi precum un copil răsfăţat repetând obsesiv că nu mai doreşti continuarea acestui dialog (pe care tot tu l-ai stârnit), însă, nu conteneşti cu reply-urile la adresa mea. Eşti indecis. În fine, nu sunt singurul care ţi-am demonstrat că eşti pe lângă subiect. Apropos, nu mai încerca să negi ce scrii, nu e ok.
12.10.2014 01:42
Discuția noastră nu mai putea continua atunci cînd ai scris : ”Cum poţi să declari că; mai important este păcatul luciferic decât ascultarea noastră faţă de Dumnezeu?” Am rămas șocat cînd am văzut acestea scrise de tine. Nici nu mi-ai pus întrebarea dată. E clar că ascultarea de Dumnezeu e mai importantă. Dar noi discutam despre cine a păcătuit mai întîi și nu despre ce e mai important. Iar dacă eu am scris ”important...” am scris că este important pentru tine, ca să înțelegi. Tu, ca un șmecher, ai scris precum că eu consider astă întrebarea ca pe cea mai importantă, cu toate că știai că nu e așa. Vazînd modul tău de a scri, am înțeles că tu, discutînd și alte teme, în orice moment poți proceda la fel cum ai procedat, scriind ce am scris, dar adăugind de la tine anumite cuvinte ca ”mai”, ”doar”, etc. Deaceea am considerat că nu mai este corect să mai discutăm
11.10.2014 08:57
Foloseşti cuvinte fără noimă în lipsa argumentelor şi te porţi copilăreşte... Alecu, dacă nu mai doreşti continuarea acestui dialog, încetează să îmi dai reply. Ori tu vrei să-mi dai reply şi eu să mă fac că nu observ, sau cum? Asta aşa, că tot îţi baţi joc de mine numindu-mă '' şmecher '', dar în contextul prezentat, oare cine e şmecherul? Apropos, bătaia de joc este de fapt din partea ta (ţi-am atras atenţia în repetate rânduri), însă, nu sunt ranchiunos ca tine ba chiar, am început să-ţi ignor ieşirile în decor.. Iarăşi în ce priveşte '' păcatul adamic '', mai studiază acest subiect. Poţi să începi cu Romani 5:12-21. Ok, dacă mai ai şi alte nelămuriri, îţi răspund cu plăcere... aştept reply.
11.10.2014 02:58
Întreabă preotul
Mărturisirea păcatelor

Cum să procedezi când eşti bârfit?

25.02.2010 | Doctrină | Preot Vasile Filat

Întrebare:

Vă rog să mă sfătuiţi cu privire la situaţiile când aud cum prin biserică unii mă bârfesc, răspândesc zvonuri şi nu se apropie să-mi spună mie ceva. Apoi, aud cum în cercurile creştine, uneori în prezenţa mea discută pe cineva care nu este de faţă. Eu înţeleg că nu este bine aşa şi nu particip la astfel de discuţii. Este necesar să mă apropii de oamenii care mă discută pe la spate şi să-i întreb de ce procedează astfel? Cum să mă port în cazurile când se discută o altă persoană în prezenţa mea.

Ca să înţelegem mai bine subiectul, să definim…

Ce este bârfa?

Conform DEX-ului a bârfi înseamnă:

1) A vorbi de rău; a calomnia; a cleveti; a blama; a huli; a ponosi; a detracta; a ponegri; a defăima. 2) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări.

În contextul subiectului nostru, când zicem “bârfă” ne referim la situaţiile când sunt vorbite lucruri rele şi neadevărate cu scopul de a calomnia, a cleveti, a defăima şi a strica bunul nume al cuiva.

Bârfa (defăimarea) este un păcat grav cu consecinţe eterne

În Epistola către Corinteni, Apostolul Pavel a scris:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:9-10)

Atenţie! Bârfa este pusă pe acelaşi cântar cu curvia, idolatria, perversiunile sexuale, hoţia, etc. şi dacă cineva merge la Biserică şi se crede bun credincios, dar practică bârfa(defăimarea), să nu se mai înşele şi să se pocăiască. Altfel, nu va moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Să nu te deranjeze bârfa neîntemeiată a celor necredincioşi

Când descrie a omenirii Apostolul Pavel spune:

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:28-32)

Pentru că aceasta este parte a stării păcătoase în robia căreia se află necredincioşii, nu este cazul să ne supărăm pentru supărările personale pe care le avem de la ei fără temei. Ba mai mult, Scriptura ne spune să ne echipăm continuu prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu şi…

… sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă, având un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul! (1 Petru 3:15-17)

Să fim atenţi ca să nu dăm nimănui prilej de poticnire şi astfel să ajungem a fi vorbiţi de rău pe drept. Apostolul Pavel a scris despre sine şi echipa în care lucra în Evanghelie:

Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. (2 Corinteni 6:3)

Iar dacă suntem defăimaţi şi vorbiţi de rău pe nedrept, să avem atitudinea Apostolului care a spus:

De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare. (2 Corinteni 12:10)

De altfel, destul despre aceasta pentru că întrebarea a fost…

Cum să procedezi când auzi că eşti bârfit în Biserică?

Dacă cineva te vorbeşte pe la spate nu puteai să auzi decât atunci când a venit cineva să-ţi transmită aceste vorbe. Mai întâi întreabă persoana care ţi-a spus dacă l-a confruntat pe cel ce te bârfeşte. Dacă nu, atunci întreabă-o dacă vrea să o confrunte mai întâi de unul singur, ca unul care a fost martor când a fost făptuită defăimarea. Dacă cel ce te-a bârfit se va pocăi, va veni neapărat să-şi ceară iertare şi de la tine. Dacă nu se va pocăi, va trebui să mergeţi împreună cu martorul care l-a auzit cum te defăimează şi să-l confruntaţi împreună. Dacă nici aşa nu se pocăieşte, trebuie să cereţi pastorului să intervină. Iar dacă nu ascultă nici de pastor, va trebui să-i fie aplicată disciplina lăsată de Domnul Isus:

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. (Matei 18:15-17)

Ca să nu fie afectată toată biserica de păcatul defăimării, Scriptura spune clar şi foarte apăsat că faţă de defăimători trebuie aplicată de urgenţă această disciplină:

Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Corinteni 5:11-13)

Cum să procedezi când devii martorul defăimării?

Nu te grăbi să califici din start ca şi defăimare. Nu uita că defăimare este atunci când sunt vorbire lucruri neadevărate cu scopul de a discredita pe cineva, adică pentru ai face rău. Dacă se aduc în discuţie faptele rele ale unei persoane, nu te grăbi să califici ca şi defăimare sau bârfă pentru că persoana care a pornit discuţia poate tocmai de aceea o face ca să afle o soluţie şi să ajute pe cel  căzut în păcat. Dacă ai îndoieli, este bine de la începutul discuţiei să întrebi pe fratele sau sora care îţi vorbeşte de ce îţi spune şi dacă va fi gata să spună aceleaşi lucruri de faţă cu persoana care a păcătuit, în cazul când va fi nevoie să fie confruntată.

Să realizăm gravitatea păcatului defăimării, să ne păzim şi să realizăm pericolul pe care îl poate aduce Bisericii lui Hristos dacă nu este confruntat la timp.

Acest articol a fost tradus în următoarele limbi:
  1. What to do when you are maligned? (English)
Urmărește-ne pe rețele sociale:
Păstoresc Biserica Bunavestire din Chișinău, predau Cuvântul lui Dumnezeu la Institutul de Studiu Biblic Inductiv din Eurasia și conduc Asociația "Învățătură din Cuvânt - Precept Ministries" din Moldova. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am fondat Clubul de Taekwon-Do "Stolas Leukas"Școala de Limbă Engleză "English for a New Life"Școala de Computere "Scriptehinfo"Școala Internațională de Antrenori Sportivi și Școala Internațională Media. Împreună cu soția mea Anastasia, avem trei copii. Din Aprilie 2007 am oferit răspunsuri din Biblie pe acest site la 2517 de întrebări adresate de cititori. Mai mult despre mine citiți aici.
Adaugă un comentariu:
Școala Internațională Media
Pentru ce partid crezi că vor vota majoritatea membrilor din biserica ta?
Заполните обязательные поля
Nume Prenume:
Telefon:
E-mail:
Mesajul a fost trimis
  • ian
  • feb
  • mar
  • apr
  • mai
  • iun
  • iul
  • aug
  • sep
  • oct
  • noi
  • dec
Urmărește-ne pe Facebook
© 2014 Moldova Creștină. Toate drepturile sunt rezervate. Creat de web-studio.md