De ce în biserici nu se predică despre administrarea banilor?

Întrebare:

Spuneți, vă rog, de ce în biserici oamenii nu sunt învățați cum să-și administreze banii? Sunt mulți credincioși care devin robii banilor mai mult decât robi ai lui Dumnezeu. Pentru că nu cunosc acest subiect, unii devin fățarnici, invidiază sau merg la orice fel de viclenii. Dacă vă veți referi la cursul “Banii și posesiunile – în căutarea fericiii”, atunci îmi apare o altă întrebare: de ce unii care predau acest curs au nevoie singuri de suport financiar? Ați putea aborda aceste întrebări având la bază Cuvântul lui Dumnezeu? 

În Biserică trebuie să fie predicat tot Cuvântul lui Dumnezeu. Este adevărat că în unele biserici nu este abordată suficient tema administrării banilor,  pe când în altele prea mult se predică despre bani. Am auzit și despre biserici unde la fiecare serviciu divin este rezervată o predică pentru a-i motiva pe oameni la dărnicie, adică este o predică despre bani și cred că este o altă extremă. Dumnezeu vorbește suficient  în Cuvântul Său despre bani și undeva trebuie și noi să păstrăm aceeași proporție în abordarea subiectului. Ca și pastor, de la plantarea bisericii “Bunăvestirea” în care slujesc  am predicat expozitiv, verset cu verset, Evanghelia după Marcu și Epistola I către Timotei. Duminica viitoare voi începe să predic Epistola lui Pavel către Efeseni. Pe măsura în care a fost  abordat în cărțile biblice menționate, am predicat la acest subiect. Vă invit să ascultați unele din predici în care am predicat despre atitudinea față de bani și bogății și despre administrarea lor:

Șapte îndemnuri pentru bogații veacului acestuia

Cum să procedezi cu cei ce-ți sunt datori?

De ce unii oameni nu pot scăpa de datorii?

Dărnicia plăcută lui Dumnezeu

Cum să ne închinăm Domnului cu averile noastre?

Și pe acest site tot am scris despre administrarea banilor și atitudinea față de ei în următoarele articole:

Ce spune Biblia despre bogăţie şi atitudinea creştinului faţă de avere?

Cum să te bucuri de bani fără a-ți pune inima în ei?

Trebuie să dau săracilor când am puţin bani?

Cum să-ţi administrezi banii ca să nu sufere familia?

Cum se aplică învățătura despre zeciueli în viața creștinului?

De ce Dumnezeu îl ține în sărăcie pe cel neprihănit?

Cursul “Banii și posesiunile – în căutarea fericiii” de Kay Arthur și David Arthur este unul foarte reușit și tocmai învață cum să ai o atitudine corectă față de bani și cum să-i administrezi corect din perspectiva lui Dumnezeu care ne dă toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm de ele și ca să prisosim în fapte bune.

Și în cursul “Căsătorie fără regrete” de Kay Arthur  este o lecție foarte bună despre administrarea banilor în familie. Dacă nu ați făcut cursul, vă recomand să-l studiați pentru că este unul excepțional, a schimbat multe vieți și a adus bucurie și înțelegere în multe cupluri căsătorite.

Ziceți că cei care predau acest curs au nevoie de suport financiar. Așa este. Și nu doar ei, ci toți lucrătorii în Evanghelia. Cu privire la aceasta în Cuvântul lui Dumnezeu este scris:

Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu şi că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. (1 Corinteni 9:13-14)

Și este corect pentru cei care beneficiază de învățătura sănătoasă să se îngrijrească de învățătorii lor, pentru că mai este scris în Scripturi:

Cine primeşte învăţătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă. (Galateni 6:6)

Ca și toți lucrătorii în Evanghelie, Apostolul Pavel a avut nevoie de suport financiar, dar nu prezența sau lipsa acestuia a motivat lucrarea lui, ci dragostea pentru Dumnezeu și pentru Evanghelie. În Epistola către Filipeni el a scris creștinilor din orașul Filipi cuvinte frumoase de apreciere pentru grija care i-au purtat-o atunci și alte dăți mai înainte. Iată cuvintele Apostolului:

Am avut o mare bucurie în Domnul, că, în sfârşit, aţi putut să vă înnoiţi iarăşi simţămintele voastre faţă de mine. Vă gândeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul. Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte. Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea. Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio biserică n-a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi. Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, o dată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câştigul care prisoseşte în folosul vostru. Am de toate şi sunt în belşug. Sunt bogat de când am primit prin Epafrodit ce mi-aţi trimis… un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu. Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. (Filipeni 4:10-19)

Important este pentru fiecare lucrător în Evanghelie să-și facă bine lucrarea și indiferent de prezența sau lipsa sprijinului financiar din partea celor cărora le slujește, să-și facă bine slujba, ca înaintea lui Dumnezeu. Iar cei care primesc învățătură să se învețe să le poarte de grijă și să-i cinstească pe cei care le slujesc în Evanghelie, căci Cuvântul lui Dumnezeu spune “Să nu legi gura boului când treieră bucate”. Și  nu pe boi îi are în avea în vedere Dumnezeu aici, ci pe cei care se trudesc la înaintarea Evangheliei. Așa să ne ajute Dumnezeu pe fiecare.