De ce la creștini divorțul este acceptat doar pe motiv de curvie?

Întrebare:

Aș dori să vă întreb despre divorț. Conform Vechiului Testament, bărbatul avea dreptul să dea o carte de despărțire soției în caz că nu mai simțea nimic pentru ea – împietrirea inimii. Era asta valabil și în sens invers? Soția putea face același lucru? Odată cu venirea lui Mesia Isus Hristos, singura pricină de divorț între soți este adulterul. De ce credeți că împietrirea inimii = nepotrivire de caracter = incompatibilitate la pat etc. au fost excluse de Hristos din lista motivelor de despărțire? Vă mulțumesc din nou și răspundeți doar în măsura în care puteți și doriți. Doamne ajută!

Pentru început să privim la câteva…

Clarificări referitoare la cartea de despărțire

Legea din Vechiul Testament, care se referă la cartea de despărțire, spune următoarele:

Când cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea şi s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în ea, să-i scrie o carte de despărţire, şi, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui. Ea să iasă de la el, să plece şi va putea să se mărite după un alt bărbat. Dacă şi acesta din urmă începe s-o urască, îi scrie o carte de despărţire şi, după ce i-o dă în mână, îi dă drumul din casa lui; sau, dacă acest bărbat din urmă, care a luat-o de nevastă, moare, atunci bărbatul dintâi, care îi dăduse drumul, nu va putea s-o ia iarăşi de nevastă, după ce s-a pângărit ea, căci lucrul acesta este o urâciune înaintea Domnului, şi să nu faci vinovată de păcat ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul Dumnezeul tău. (Deuteronomul 24:1-4)

Conform acestui text, motivul pentru care bărbatul îi dădea carte de despărțire era pentru că găsea el ceva rușinos în ea sau pentru că o ura. Fariseii din vremea Domnului Isus au ajuns să întrebe dacă prin această lege putea bărbatul să-și lase nevasta din orice pricină.

Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” „Pentru ce, dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?” Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” (Matei 19:3-9)

Deci, legea cu cartea de despărțire era pentru a proteja femeia de un bărbat care are inima împietrită și pentru a-i da posibilitate victimei să-și poată forma o altă familie și să fie fericită.

O altă întrebare a fost dacă…

Era îngăduit femeii să divorțeze de bărbat?

În acest sens, doresc să citez următorul text din Biblie:

Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum ies robii. Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul. Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte şi din dreptul ei de soţie. Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi, fără nicio despăgubire, fără să dea bani. (Exodul 21:7-11)

Evident că textul abordează o situație mai diferită și anume, atunci când cineva, fiind silit de datorii, a ajuns să-și vândă fiica în robie și fata aceasta ajunge să fie luată de nevastă de către stăpân sau să fie dată de nevastă unuia din fiii stăpânului. În cazul în care stăpânul mai lua și o altă nevastă fiului său, nu avea dreptul să-i scadă nimic din ceea ce se cuvine primei lui soții. El trebuia să-i asigure hrană, îmbrăcăminte și o relație sexuală care să-i aducă ei împlinire. Aceasta este numită aici dreptul de soție și  1 Corinteni 7 clarifică că acest “drept de soție” se referă la relația sexuală. Dacă soțul ei o nedreptățește și  o lipșete de unul din aceste trei lucruri în favoarea celeilalte soții pe care și-a luat-o, prima putea să plece de la el. Atrag atenția că aici nu era vorba despre un soț care a îmbătrânit, sau este bolnav sau nu știu ce alt motiva are din care nu mai era în stare să facă față datoriilor pe care le are față de soția sa, ci de unul care are putere și capacitate însă o nesocotește și nu se îngrijește de nevoile ei.

Să avem inimi de carne

Conform pasajelor din Vechiul Testament și, în cazul când soțul iniția divorțul, dar și atunci când era inițiat de soție, avem de a face cu oameni cu inima împietrită. Domnul Isus a spus că există o doar singură pricină serioasă care poate duce la divorț și aceasta este preacurvia. Dar nici aceasta nu trebuie să se întâmple niciodată în familiile creștine pentru că, în ziua când am intrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos, am fost izbăviți de acea inimă de piatră și am primit în schimbi inimi de carne, care sunt sensibile la Cuvântul lui Dumnezeu și care pot să iubească cu dragostea pe care am primit-o de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt, când am crezut în adevărul Evangheliei. Când vorbește despre inima de carne în cartea prorocului Ezecheiel, Dumnezeu spune astfel:

Le voi da o altă inimă şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră şi le voi da o inimă de carne, ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. (Ezechiel 11:19-20)

Nepotrivirea de caractere a fost exclusă de Domnul Isus, pentru că cei care au inimi de carne nu mai trăiesc ca mai înainte, urmărind doar foloasele lor. Ei sunt oameni transformați, care au Duhul Sfânt și care au caracterul Domnului Isus. Biblia spune că…

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. (Galateni 5:22-24)

Priviți la calitățile de caracter ale celui care are Duhul Sfânt și trăiește după îndemurile Lui și întrebați-vă dacă poate fi vorba despre nepotrivire de caractere la cei care au astfel de calități? Apoi, tot așa și cu incompatibilitatea la pat. Oamenii născuți din nou știu că relația sexuală este datorie de soț și soție și trebuie îndeplinită cu ascultare de Dumnezeu care spune:

Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. (1 Corinteni 7:3-5)

Cel mai important lucru este că creștinul adevărat nu caută doar folosul lui, ci caută folosul aproapelui său și în căsătorie caută binele partenerului sau partenerei de legământ. Când îl iubești pe celălalt și îi dorești binele incompatibilitățile dispar sau sunt acoperite cu dragoste.

Dumnezeu să ne ajute pe toți cei care am crezut în Domnul Isus și am primit inimi de carne la intrarea  în Noul Legământ, să trăim după îndemnurile Duhului Sfânt, care locuiește în noi. Iar cei care sunt chinuiți în căsătoriile lor și își chinuiesc partenerul sau partenera din pricina inimii de piatră pe care o au, să se grăbească să creadă din inimă în Evanghelie, ca să fie mântuiți și să primească și ei inimi de carne. Așa să ne ajute Dumnezeu.