Organizarea bisericii din Antiohia

Biserica din Antiohia este descrisă pe larg în cartea Faptele Apostolilor şi o putem urmări de la formare până când a ajuns să fie una foarte puternică şi cu mare impact în misiunea din primul secol. Vă propun să urmărim cum a evoluat şi s-a stabilit forma de organizare a acestei biserici ca să luăm lecţii practice pentru o mai bună organizare a bisericilor locale din care facem noi parte.

Plantarea bisericii – rezultatul unei ucenicii bune

Chiar dacă pare straniu, sistemul de organizare nu a jucat rolul primordial la plantarea acestei bisericii, mai degrabă, acolo nu a fost prezentă nici o organizare la început. Rolul esenţial l-a jucat buna ucenicie pe care au făcut-o apostolii in Biserica din Ierusalim, unde se adunau zilnic în curtea Templului şi îi învăţau pe ucenici din Sfintele Scripturi. Iată cum s-a plantat biserica din Antiohia:

Cei ce se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. ( Faptele Apostolilor 11:19-21)

Stabilirea procesului de ucenicie a fost scopul organizării

Din moment ce „un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul”, era o mare nevoie ca să fie pus bine la punct procesul de ucenicie pentru o bună creştere spirituală a fiecărui creştin şi a întregii biserici. Iată cum au evoluat evenimentele în continuare:

Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. (Fapte 11:22-24)

Apostolii au căutat să împlinească o nevoie şi au trimis pe Barnaba ca să ajute la organizarea bisericii din Antiohia.

Învăţătorii – cea mai mare nevoie a bisericii

Barnaba, fiind un lider puternic a identificat nevoia cea mai mare a bisericii din Antiohia şi omul care putea să-l ajute cel mai bine la împlinirea acestei nevoi.

Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul; şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia. (Fapte 11:25-26)

Eforturile liderilor au fost îndreptate la învăţarea oamenilor din Cuvântul lui Dumnezeu şi nu la elaborarea unui sistem sofisticat de organizare a bisericii.

Nevoile sfinţilor au generat acţiunile de organizare

Este trist să vezi cum unii conducători şi plantatori de biserici lasă ucenicia pe un al doilea plan şi caută careva „secrete” de organizare a bisericii care le vor aduce succes şi creştere. Când creşterea este rezultatul studierii Sfintelor Scripturi, acţiunile noi de organizare sau reorganizare nu sunt luate pentru că au fost citite într-o carte sau auzite la o conferinţă, ci pentru a împlini nevoi specifice ale sfinţilor, ca în cazul bisericii din Antiohia:

În vremea aceea, s-au coborât nişte proroci din Ierusalim la Antiohia. Unul din ei, numit Agab, s-a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a şi fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea, ceea ce au şi făcut; şi au trimis acest ajutor la prezbiteri, prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul. (Fapte 11:27-30)

Misiunea implică organizarea continue a bisericii locale

În capitolul 11 din cartea Faptele Apostolilor ni s-a relatat că Pavel şi Barnaba au învăţat pe mulţi oameni din Antiohia pe parcursul unui an de zile. Astfel au crescut noi învăţători care puteau să preia conducerea lucrării bisericii locale şi să lase pe Pavel şi Barnaba să plece în misiune. Aceasta a implicat noi acţiuni în privinţa organizării bisericii locale:

În Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.” Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. (Fapte 13:1-3)

Acţiunile de organizare şi reorganizare erau făcute sub conducerea Duhului Sfânt şi nu doar din iniţiative omeneşti. Este bine şi necesar ca orice biserică să postească şi să petreacă timp în rugăciune când stau în faţa unei nevoi care cere o reorganizare în lucrare.