Istoria Bisericii Creştine din comuna Baroncea raionul Drochia

Comuna Baroncea ia naştere în anul 1803 când un mare proprietar de pământ, Anton Baronce înregistrează mai multe gospodării în ceea ce mai târziu va deveni comuna Baroncea. O dată cu instaurarea regimului sovietic comunist, în această localitate ca şi în întreaga Moldovă s-a început o pagină neagră. Aici autorităţile sovietice au construit şi un colhoz numit „Calea spre comunism”. Însă această falsă cale a adus multă durere oamenilor şi creştinilor din această localitate. Despre istoria creştinilor din Baroncea, ne-a povestit păstorul bisericii, Andrei Tricolici.

R.B. Domnule Tricolici  care este istoria bisericii din comuna Baroncea?

A.T. Biserica noastră are în prezent 83 de ani. La începutul secolului trecut în comuna noastră au venit câţiva creştini din satul Mori de Piatră, cam 15 kilometri de la Baroncea, şi ei au început a planta o biserică. Dat fiind faptul că era perioada  celui de al doilea război mondial, toţi fraţii au plecat pe front, rămânând acasă doar surorile. În această perioadă biserica a rămas practic paralizată, şi nu s-au făcut mari lucrări. După terminarea războiului foarte puţini creştini s-au întors acasă. Însă aceştia au relansat mersul bisericii, chiar dacă au început noi valuri de persecuţii din partea puterii sovietice. Ne-au luat casa de rugăciuni şi au transformat-o într-un club. Copiilor nu li se permitea să vină la biserică, iar dacă veneau păriniţii erau amendaţi. Acum îi mulţumim lui Dumnezeu pentru libertarea pe care o avem în ţară, ceea ce era imposibil de imaginat până în anii 1990. În prezent sunt 50 de membri. Dar mă doare să constat că mulţi dintre membri nu frecventează biserica.

R.B. .. şi care credeţi că este cauza că oamenii nu mai vin la biserica?

A.T. Cauzele sunt diverse. Unii au plecat la muncă peste hotarele ţării. Iar cei mai mulţi nu mai văd în frecventarea bisericii o prioritate, dragostea dintâi a multora sa răcit considerabil.

R.B. Cum se implică biserica în societate ca să motiveze oamenii să îl cunoască pe Hristos?

A.T. Scopul nostru ca şi biserică este de a duce mesajul Evangheliei la cât mai mulţi oameni. De aceea lucrăm cu tânăra generaţie. Avem un proiect la orfelinatuldin satul Ţarigrad unde membrii din biserica noastră pleacă săptămânal şi fac studiu cu tinerii de acolo. Este interesant că şi profesorii de la acest orfelinat se implică mult în ceea ce facem.

R.B. Cine sunt liderii bisericii ?

A.T. Eu slujesc ca şi păstor, şi avem mai mulţi fraţi care se implică în administrarea problemelor din biserică, pentru care le mulţumesc foarte mult

R.B. Cu ce probleme se confruntă biserica?

A.T.  Acum avem problema principală este că oamenii au ruşine faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu au îndrăzneală de a vesti Evanghelia. O altă problemă pe care am observat-o este că mulţi dintre creştinii din biserica noastră nu doresc  să mai studieze Biblia, şi acest lucru le aduce multă tristeţe în viaţă. Păcat că ei nu văd această problemă. De aceea consider că aceste vremuri de libertate nu sunt prea bune, pentru că, vedeţi, creştinii încă nu s-au învăţat să folosească libertatea-

R.B. În ce fel v-aţi implicat în proiectul de predare a religiei în şcoală?

A.T. Ca şi biserică am adunat cereri de la copii evanghelicilor pentru a preda după programul evanghelic, însă directoarea şcolii s-a opus ca noi să predăm Biblia. Dar acest lucru nu ne-a oprit şi unde am avut posibilitatea am predat Cuvântul lui Dumnezeu

R.B. Vă mulţumesc