Cum să procedezi când pastorul se compromite?

Întrebare:

Suntem o biserica mica si de cativa ani nu s-a mai adaugat nici un membru… Problema este ca pastorul bisericii (a fost ordinat ca pastor cand s-a intors de curand la credinta) este lumesc și cred ca nu ia in serios practica Cuvantului Lui Dumnezeu. El creeaza si cere emotii false in biserica, pe copil il lasa sa se duca la discoteca si nu prea il intreaba ce face si de unde vine. Este foarte indiferent si la fel si sotia lui, petrece mai mult timp razand si glumind aiurea cu oamenii, se duce la cate o bere cand este chemat de vreun vecin, foloseste cuvinte nepotrivite pentru un pastor si de doua ori a fost auzit injurand in masina pentru ca s-a enervat pe un caine ce i-a trecut prin fata etc… Nu mai suport aceasta situatie. Sotul meu este constient ca nu e bine dar nu poate face nimic si nici eu… Ce putem face? Nu poti sa ii spui nimic pentru ca zice ca ii dam noi lectii si ii spunem ce sa faca. Va rog sa ma ajutati cu un sfat PRACTIC! Va multumesc mult!

Este foarte tristă această situație și nu poate fi tolerată pentru că astfel toată biserica locală și toată lucrarea Evangheliei din acea localitate are de suferit. Cât privește felul cum se poartă fiul lui: nu știu dacă îi puteți băga în vină doar pastorului, mai ales dacă fiul este matur. Totuși, pastorul trebuie să-și crească copiii în învățătura și mustrarea Domnului, iar dacă a făcut aceasta, atunci nu-i puteți băga pastorului în vină pentru alegerile pe care le face copilul, acesta fiind deja matur.

Totuși, dacă sunt atât de multe lucruri prin care pastorul s-a compromis și se compromite în prezent, trebuie să procedați după cum ne învață Domnul Isus:

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. (Matei 18:15-18)

Deci, în cazul când va fi necesar, respectați următorii trei pași, dar să procedaţi cu înțelepciune:

1. Mergeți și vorbiți personal cu pastorul și spuneți-i despre păcatele care sunt prezente în viața lui și care le-ați văzut personal. Dacă va primi această mustrare și se va pocăi, trebuie să-l iertați și să nu mai discutați despre aceasta. Dacă va fi o pocăință adevărată evident că se va îndrepta și va trăi frumos de acolo înainte.
2. Dacă însă nu o va primi, atunci trebuie să vă gândiți la o altă persoană care cunoaște aceste păcate și să mergeți să-l mustrați împreună cu acea persoană și să-i spuneți despre lucrurile care le-ați văzut și care nu sunt potrivite cu Evanghelia. Dar nu cumva să începeți a discuta cu toată biserică despre aceasta situație. Biblia spune să mai luați unul sau doi martori, deci: doar unu sau doi oameni care cunosc situația, din experiența lor personală.
3. Dacă nu va primi nici atunci când veți merge cu unul sau doi martori, va trebui să mergeți împreună cu martorii la comitetul bisericii și să prezentați situația.

Dacă pastorul se va îndrepta după această intervenție a comitetului bisericii sau a episcopului sub autoritatea căruia se află, atunci să nu mai faceți discuții și să iertați din toată inima. Dacă însă nici așa nu se soluționează problema și situația rămâne la fel (cu părere de rău, se întâmplă și așa uneori…) , poate va trebui să vă gândiți să vă alipiți de o altă biserică locală în care veți putea primi învățătură sănătoasă și unde să fiți păstoriți de oameni cu frică de Dumnezeu și care trăiesc adevărul Evangheliei pe care îl predică. Tot în acest context vreau să mai luați seama la câteva îndemnuri importante pe care ni le dă Scriptura:

Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi. (1 Tesaloniceni 5:12-13)

Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos. (Evrei 13:17)

Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura pe care o dau altora. Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate”; şi: „Vrednic este lucrătorul de plata lui.” Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori. Pe cei ce păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică. (1 Timotei 5:17-20)

Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dea înțelepciune în soluționarea acestei situații!