Biserica se rușinează de Hristos?

Observ în ultima vreme un fenomen care mă îngrijorează tot mai mult. Sunt biserici care fac activități publice sociale, dar care se feresc să se identifice ca și biserici în spațiul public. Cunosc un caz specific care a avut loc recent. Câteva biserici evanghelice au organizat împreună o sărbătoare în centrul Chișinăului. După ce echipa unui post creștin de televiziune a realizat un reportaj de la eveniment, organizatorii, fără consimțământul autorilor, au modificat conținutul reportajului și l-au plasat pe pagina lor oficială. Îngrijorător a fost nu faptul că n-au indicat sursa și că au scos din reportaj publicitatea televiziunii, dar faptul că au eliminat din el un interviu esențial în care era menționat Dumnezeu, transformând materialul într-unul pur social. Întrebați de ce au eliminat acel interviu, organizatorii au spus că nu doresc să se asocieze în public cu vreo mișcare religioasă, întrucât așa prevede statutul lor.

Același lucru l-am văzut și la unele organizații creștine, care fac diverse activități cu caracter de prevenire în rândul tinerilor, dar care nici nu pomenesc despre Dumnezeu sau o fac foarte superficial, abordând doar aspectele sociale ale problemelor. Cunosc organizații care merg prin școli cu lecții despre pericolul fumatului, drogurilor sau a relațiilor sexuale până la căsătorie, dar care nu le explică tinerilor perspectiva lui Dumnezeu asupra problemelor de acest gen și nu-i îndeamnă la pocăință. Se întîmplă din mai multe motive: fie că organizația este constrânsă de donatori să nu vorbească despre Dumnezeu, fie că există o frică că li s-ar putea refuza să mai intre în școală data viitoare.

De ce creștinii se rușinează să-L proclame în public pe Dumnezeu? De ce le este frică să fie prigoniți din cauza credinței? Oare nu ne-a prevenit Hristos că celui care îi va fi rușine de Fiul Omului, de acela se va rușina El înaintea Tatălui Său? (vezi Marcu 8:34-38)

Fenomenul acesta este răspândit și în taberele pentru copii și tineri din țara noastră. De frica de a nu fi respinși sau înțeleși greșit, mulți organizatori acordă tot mai puțin timp studierii Cuvântului lui Dumnezeu în tabere, schimbând accentele pe activități distractive. Zilele acestea unii creștinii evanghelici desfășoară o tabără pentru tineri, orientată spre necredincioși. După ce am privit imaginile video de la această tabără, m-am întristat foarte mult. Tot ce am văzut în acel video a fost doar distracție și absolut nicio mențiune despre Dumnezeu. Din imagini se vede cum reportera, o fată creștină pe care o cunosc, se apropie de mai mulți tineri din tabără și-i întreabă dacă au reușit să-și ochească deja perechea. De asemenea, se vede cum tinerii dansează haotic sub acompaniamentul muzicii necreștine. Mă întreb: ce urmăresc organizatorii prin astfel de activități? Oare nu se gândesc că în așa fel îi îndepărtează și mai mult pe tineri de Dumnezeu, dar și le strică credința tinerilor creștini care vin în taberele lor? Oare nu ne învață Scriptura că prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu? (vezi Iacov 4:4). De ce atunci cei care au intrat în legământ cu Dumnezeu fac compromis cu lumea, încercând să se asemene cu lumea? Dumnezeu nu acceptă astfel de metode, unde este prezentă destrăbălarea, când vine vorba de câștigarea sufletelor pentru Hristos.

Dumnezeu să ne ajute să ne adâncim privirile în Cuvântul Său, să ne punem timp ca să-L studiem pentru a cunoaște voia Lui și de a lucra pentru El cu multă îndrăzneală și în curăție de inimă.

Sursa foto: http://www.gospelherald.com/