Este sarcina extrauterină periculoasă pentru viața mamei?

Întrebare: 

Vreau să vă mulțumesc din start pentru timpul acordat. Urmăresc emisiunea “Adevărul despre adevăr”, printre care ați vorbit despre fertilizarea in vitro și despre faptul că uciderea embrionilor este o crimă. Eu cu soțul avem un băiețel de un an jumătate, dar nu este prima mea sarcină, ci a doua. Prima oară când am rămas gravidă la ultrasound au depistat că embrionul nu se dezvolta în uter și nici nu este lipit de peretele uterului, ci, din nefericire, se afla în canalul îngust al uretrei, unde, respectiv, e imposibil să crească și să se dezvolte, așa că mi-au programat data operației să-l scoată din mine. A fost sfîșîietor de dureros și absolut pe neașteptate. Această noutate a fost un șoc pentru noi. Inimioara bebelușului se zbatea când m-au operat. Împreună cu soțul ne uitam plângând la ecran cum i se zbate inimioara puternică… Am întrebat dacă e posibil să-l relocăm cumva, să-l mutam în uter, dar medicii au spus că e imposibil și, odată cu creșterea embrionului, la un moment dat uretra se va sparge și îmi va pune viața mea în pericol, iar micuțul meu embrion oricum nu va avea șanse de dezvoltare în astfel de condiții, așa că m-au operat. Pe 10 aprilie 2013 ei m-au operat. A fost o durere emoțională sfîșîietoare… Gândul ca îmi ucid copilul mă lăsă fără respirație, urmând să intru într-o depresie de câteva luni. Întrebarea mea este dacă în acest caz se face păcat… Dacă în acest caz trebuia să nu mă operez… Vă mulțumesc pentru atenția acordată. 

Am citit cu atenție întrebarea și am hotărât mai întâi să cer opinia doamnei Ludmila Grigoriu care este medic terapeut și face parte din Biserica Buna Vestirea pe care o păstoresc. Vă pun mai jos intregral răspunsul doamnei Ludmila:  

Vreau să relatez în continuare anumite aspecte ce țin de sarcina extrauterină și părerea mea referitor la cazul doamnei care a adresat întrebarea.

 

Sarcina extrauterină (SE), altfel numită și sarcină ectopică, este o condiție în care embrionul se implantează altundeva decât în uter. În 95% din cazuri implantarea are loc în trompele uterină (sarcină tubară), dar mai poate fi implantat și în canalul cervical, ovare și foarte rar în abdomen. În aceste condiții embrionul nu poate să se dezvolte, deoarece odată cu creșterea lui ajunge să rupă canalul/cavitatea în care se află. În consecință are loc atât moartea fătului, cât și producerea unor hemoragii, uneori destul de severe care pun în pericol viața mamei din care cauză în medicină sarcina ectopică reprezintă o stare de urgență.

 

În cazuri foarte și foarte rare fătul se poate dezvolta și crește atunci când se află implantat în cavitatea abdomenului. Se cunosc cazuri unice când copilul a fost născut (prin intervenție chirurgicală) și atât el, cât și mama au supraviețuit, însă aceasta se întâmplă extrem de rar.

 

În cazul doamnei care a adresat întrebarea e o greșeală când afirmă că fătul era fixat în uretră. Un embrion nu se poate implanta în uretră, deoarece la femei tractul urinar și cel genital sunt anatomic separate (spre deosebire de bărbați). Cel mai probabil că sarcina era localizată în canalul cervical (care se află între uter și vagin) odată ce era conștientă în timpul operației. Într-o altă localizare, cum ar fi cea tubară, ar fi trebuit să i se facă o intervenție mai complexă ce ar fi necesitat anestezie generală.

 

Dacă e să privim aspectul pur fizic sau medical, acești feți din start sunt sortiți să piară la un moment sau altul al evoluției lor. Adică, mai devreme sau mai târziu trompa, de exemplu, se va rupe și va provoca o catastrofă abdominală ce va pune în pericol viața mamei. De aceea, s-a luat decizia ca să nu se aștepte până atunci, dar să fie făcută intervenția mai devreme, atunci când a fost diagnosticată doar sarcina extrauterină. În trecut, când nu erau testele de sarcină și metode de investigație moderne precum ultrasonografia, diagnosticul se punea doar după ce fătul rupea cavitatea în care se afla. Din această cauză mortalitatea acestor femei era destul de înaltă.

 

Sunt câteva metode de management în cazul unei sarcini ectopice:

1. Conduita expectativă, atunci când se așteaptă, nu se face nimic, se aplică în cazuri când sunt dubii de diagnostic sau sunt îndeplinite unele condiții medicale și când implică riscuri reduse pentru paciente.
2. Metoda de întrerupere a sarcinii medicamentoasă, cu un preparat numit „metotrexat”.
3. Tratamentul chirurgical conservator – când se înlătură doar porțiunea de trompă uterină în care este implantat fătul.
4. Tratamentul chirurgical radical – când este înlăturată toată trompa.

În dependență de situație se alege una din aceste metode.

 

Femeile care suportă o SE trăiesc o experiență psihică traumatizantă și deseori vin la medici cu întrebarea dacă este posibilă mutarea embrionului în uter unde acesta se va dezvolta mai departe. Din păcate însă, până în prezent, medicina nu a putut să găsească o soluție pentru aceasta. Deci, singura soluție rămâne a fi întreruperea acestor sarcini.

 

Ce ține de corectitudinea luării unei astfel de decizii, aceasta ține de fiecare mamă în parte, dar orice mamă care a suferit o astfel de intervenție trebuie să înțeleagă că este un lucru diferit de avort când fătul care se dezvoltă normal este UCIS la dorința mamei. Aici poate apărea întrebarea: cum rămâne cu feții neviabili cărora li s-au depistat anumite anomalii de dezvoltare? Aici, de cele mai multe ori, feții vor suferi un avort spontan sau se vor naște – cazuri unde viața mamei nu este pusă în pericol cum e în SE.

 

Medical, respectând drepturile pacientului, orice manipulație care i se face unei persoane este facută după principiul acordului informat. Pacientul este cel care decide să dea sau să nu dea acordul pentru o anumită intervenție (cu excepția urgențelor când pacientul este inconștient și nu sunt alături rudele care să dea acest acord, cazuri când medicii iau singuri decizia în favoarea vieții pacientului). Deci, femeia este cea care să fie de acord cu întreruperea sarcinii sau să aștepte până când sarcina se va opri în evoluție (ceea ce o poate costa viața). Cineva numea refuzul ajutorului medical drept „sinucidere”.

 

Ca și medic, înțeleg că trebuie să acționăm pentru salvarea vieții mamei (copilul oricum nu poate fi salvat sub nici o formă), dar ca și mamă nu știu cum aș acționa văzând inimioara bebelușului care bate. Nu știu ce ar vrea Dumnezeu de la mine în acele clipe. 

 

Cu mare nerăbdare aștept părerea și învățătura dumneavoastră referitor la aceasta. Sper că am putut fi de folos.

Sunt foarte conștient cât de grea și dureroasă a fost experiența doamnei care a adresat această întrebare și nu vreau prin acest răspuns al meu să mai adaug la durerea ei, dar am căutat să văd care este opinia altor slujitori ai lui Dumnezeu privitor la sarcina extrauterină și am găsit un articol interesant în limba engleză  care mi s-a părut bine documentat și unde am găsit următoarele statistici valabile pentru SUA: 

– în prezent 1 din 50-60 de sarcini este extrauterină

– peste 100.000 de sarcini extrauterine au fost raportate în SUA în anul 1992

– 1 din 2000 de sarcini extrauterine s-a soldat cu moartea mamei în anii 1970-1980

– datorită tehnologiilor noi, rata aceasta azi este de 3 decese la 10.000 de sarcini extrauterine

– 14 studii au documentat că 68-77% din sarcinile extrauterine au decurs fără intervenție

– ruperea trompei uterine se întîmplă în 20% din cazuri de sarcini extrauterine

– în SUA anual mor 25-50 femei din pricina ruperii tropelor uterine la 100.000 de cazuri raportate. 

Sunt curios dacă există astfel de statistici pentru România și Moldova și vom aprecia dacă cititorii ne vor trimite aceste date. Autorul articolului la care am făcut referință prin tot conținutul lui le îndeamnă și încurajează pe femei să lase sarcina extrauterină să decurgă fără a face intervenție chirurgicală. Pentru orice femeie aceasta va fi o mare încercare, dar pentru o creștină care Îl cunoaște pe Dumnezeu aceasta va fi o faptă de credință și luptă spirituală. 

Am mai scris și în alte articole, că atunci când soția mea a rămas însărcinată cu al treilea copil, medicii i-au spus că viața ei este în pericol și trebuie să avorteze în mod de urgență copilul. Când mi s-a cerut să dau acordul la acest avort, nu am putut să o fac pentru că îmi era tot atât de scumpă viața soției mele, cât și viața copilului nostru și i-am spus soției că doar ea poate să ia decizia, căci în pericol este viața ei. Ea a luat o decizie foarte curajoasă să ducă sarcina până la urmă. La ieșirea din birou, medicul i-a spus: “Să fie după credința ta.” Și așa a fost. Dumnezeu a binecuvântat-o pe soția mea să aibă cea mai ușoară sarcină și cea mai ușoară naștere. Așa s-a născut băiatul nostru cel mai mic Daniel și totdeauna Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru el. 

Dar anul acesta am botezat la biserica „Buna Vestirea” un tânăr a cărui mamă era creștină și când a mers la medic i s-a spus că la naștere va muri. I-au propus să avorteze copilul și ea a refuzat. Cum au spus medicii, așa și s-a întâmplat. La nașterea copiului, ea a murit, iar copilul s-a născut sănătos și acum are 13 ani. Femeia aceasta și-a sacrificat viața ei ca să păstreze viața copilului. 

Încă o dată scriu că nu vreau să stârnesc din nou durerea doamnei care mi-a adresat întrebarea, dar dacă mi-ați scris ca să aflați dacă nu ați făcut un păcat acceptând operația, evident că nu sunteți împăcată cu conștiința proprie. Dacă credeți că puteați atunci să procedați altfel și dacă vă apasă fapta aceasta pe inimă, vă îndemn să-i mărturisiți aceasta Domnului și să credeți din toată inima în iertarea pe care o dă El așa cum este scris: 

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9) 

La încheierea acestui mesaj mă rog pentru această doamnă și pentru toate femeile care au trecut prin această experiență de înlăturare a sarcinii extrauterine ca să vă dea Dumnezeu alinare și să vă întoarcă bucuria mântuirii, iar cele care nu au experimentat această bucurie, să creadă din toată inima în Mântuitorul nostru Isus Hristos ca să primească iertarea de toate păcatele și să primească darul vieții veșnice. Așa să vă ajute Dumnezeu.