Ce înseamnă expresia „Cel întâi-născut dintre cei morți”?

Întrebare:

Poate cineva să-mi explice cele scrise la Coloseni 1:17-18? Se referă aici la Domnul Isus omul sau la Domnul Isus-Dumnezeu? La care naștere se referă, cea din Maria sau la alta? Dacă la alta, când a avut loc?

Domnul Isus, într-adevăr, este întâiul-născut a fecioarei Maria (Luca 2:7), adică primul copil născut în familia Mariei și a lui Iosif. Totuși, la Coloseni 1:17-18 scrie că El este cel întâi-născut dintre cei morți și la Coloseni 1:15 “Cel întâi-născut din toată zidirea”:

El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întîi-născut din toată zidirea. (Coloseni 1:15).

El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întîi născut dintre cei morţi, pentruca în toate lucrurile să aibă întîietatea. (Coloseni 1:17-18)

Deci, nu poate fi vorba despre nașterea Domnului Isus din fecioara Maria, căci întâiul ei născut nu a fost întâiul-născut în tot universul (toată zidirea).

Domnul Isus, primul care a înviat într-un trup asupra căruia moartea nu mai are putere

Pentru a înțelege expresia “întâi-născut” cu referință la Domnul Isus din Coloseni 1, trebuie să înțelegem în ce fel a născut Dumnezeu pe Domnul Isus. La Psalmul 2:7 găsim scrisă o profeție cu privire la Domnul Isus:

“Eu voi vesti hotărârea Lui” – zice Unsul – “Domnul Mi-a zis: “Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.” (Psalmul 2:7).

În una din predicile sale, apostolul Pavel spune că Dumnezeu a împlinit această profeție din Psalmul 2:7, înviindu-L pe Domnul Isus din morți într-un trup care nu poate fi supus putrezirii:

Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimes Cuvîntul acestei mîntuiri. Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; şi prin faptul că L-au osîndit, au împlinit cuvintele proorocilor, cari se citesc în fiecare Sabat. Măcarcă n-au găsit în El nici o vină de moarte, totuşi ei au cerut lui Pilat să-L omoare. Şi, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn, şi L-au pus într-un mormînt. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi. El S-a arătat, timp de mai multe zile celor ce se suiseră cu El din Galilea la Ierusalim, şi cari acum sînt martorii Lui înaintea norodului. Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri, Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: “Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.“ Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o cînd a zis: “Vă voi împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte, pe cari le-am făcut lui David.” De aceea mai zice şi în alt psalm: “Nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea.” Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lîngă părinţii săi, şi a văzut putrezirea. Dar Acela, pe care L-a înviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea. Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de cari n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise. (Fapte 13:26-39)

Deci, din acest text vedem că Dumnezeu L-a născut pe Domnul Isus, înviindu-L din morți într-un trup diferit de trupul pe care L-a avut până la moartea Sa pe cruce. Având în vedere toate acestea, înțelegem de ce în epistola către Coloseni autorul scrie “cel întâi-născut din morți”, adică Domnul Isus este întâiul care a înviat într-un trup nou, asupra căruia moartea nu mai are nici o putere. De ce “întâiul”? Pentru că și noi avem promisiunea că la venirea Lui vom învia. În prima sa Epistolă către Corinteni, apostolul Pavel scrie că va fi o ordine a învierii și că pârga (cel dintâi rod) celor adormiți este Domnul Isus:

Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos. (1 Corinteni 15:20-23)

În contextul primului capitol din Epistola către Coloseni găsim scris motivul și scopul pentru care Dumnezeu a hotărât ca Domnul Isus să fie “Cel întâi-născut din toată zidirea”.

Motivul pentru care Domnul Isus a fost Cel întâi-născut dintre cei morți: pentru că toate lucrurile au fost făcute prin El și pentru El

El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întîi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. (1 Coloseni 1:15-17)

Scopul pentru care Domnul Isus a fost făcut cel întâi-născut dintre cei morți: ca să aibă întâietate în toate lucrurile

El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întîi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întîietatea. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El, atît ce este pe pămînt cît şi ce este în ceruri, făcînd pace, prin sîngele crucii Lui. Şi pe voi, cari odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gîndurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; negreşit, dacă rămîneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de supt cer, şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel. (Coloseni 1:18-23)

Concluzie

Expresia “Cel întâi-născut dintre cei morți” înseamnă “Cel întâi înviat într-un trup asupra căruia moartea nu are putere”.

Aplicare

Din Epistola către Corinteni am văzut că fiecare va învia la rândul cetei lui. Din Apocalipsa capitolul 20 știm că fericiți sunt cei care vor învia înainte de Împărăția de o mie de ani, fiindcă ei vor împărăți împreună cu Hristos, dar cei care vor învia după Împărăția de o mie de ani, vor învia pentru judecată.

Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mînă. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat pînă nu s-au sfîrşit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere. Fericiţi şi sfinţi sînt cei ce au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani. (Apocalipsa 20:4-6).

Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:11-15)

Dragul meu, este numele tău scris în Cartea Vieții ca să nu ajungi la judecata de apoi? Oricine ar ajunge să fie judecat de Dumnezeu după faptele lui, nu ar avea nici o șansă să rămână în picioare. Nădejdea, care ne este pusă înainte, este să credem în Domnul Isus, ca să nu ajungem la acea judecată, după cum este scris:

Oricine crede în El (Domnul Isus), nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunerecul decît lumina, pentrucă faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentruca să i se arate faptele, fiindcă sînt făcute în Dumnezeu. (Ioan 3:18-21).

Dacă nu ai intrat încă în legământ cu Domnul Isus, grăbește-te să o faci acum ca atunci când vei auzi glasul Domnului din mormânt să înviezi pentru viață veșnică și nu pentru judecată.

… pentrucă vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui (a Domnului Isus), şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată. (Ioan 5:28b-29)