Cum să întreții familia dacă te vei dedica lucrării Evangheliei? (7 sfaturi)

Întrebare: 

Frate Vasile, apreciez sincer experiența dumneavoastră de cap de familie și păstor. În contextul emisiunii „Implicarea creștinilor în business” ACTUAL aș dori să cer sfatul dumneavoastră în următoarea situație. În cazul în care un creștin are o familie, este angajat în câmpul muncii, lucrând conștient de necesitatea și importanța întreținerii familiei. La un moment dat simte chemare pentru a studia teologie, a deveni misionar. Ce ar trebui el să facă, știind că în momentul în care renunță la serviciu vor urma un șir de greutăți și împreună cu familia va trece printr-o perioadă mai grea, unele lipsuri. Dar dacă va rămâne la serviciu și va renunța la chemare, aceasta va lăsa un sentiment adânc de frustrare, în toată goana aceasta zilnică de a supraviețui, de a lupta într-un anturaj lumesc, trezindu-te dimineața devreme, intrând în casă seara târziu, nereușind să vezi acele momente frumoase atunci când copilul tău crește, fiind un creștin cu o implicare limitată (în timp) pentru lucrare. Nu zic că viața de slujitor este ușoară, este responsabilă și Isus spune în Luca 12:48 „… Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; și cui i  s-a încredințat mult, i se va cere mult!”  Și în această lucrare ca să apropii oameni de Dumnezeu, trebuie însuți să fi cu El și ținta unui slujitor nu este un profit pentru a-l roade molia, ci suflete pentru cer. Care ar trebui să fie acțiunea acestei persoane în astfel de dilemă și ce sfaturi ați oferi dacă se hotărăște să urmeze chemarea Domnului? Vă mulțumesc anticipat pentru răspuns. Mult har și binecuvântare în întreaga dumneavoastră familie!

 

Mulțumesc pentru întrebare, dar și pentru urările de bine și apreciere. Mă bucur pentru dorința pe care v-a pus-o Dumnezeu în inimă și că doriți să răspundeți acestei chemări. În aceste zile de pe urmă este o mare și disperată nevoie de oameni dedicați slujirii Bisericii și misiunii. Iată ce vă sfătuiesc  să faceți. 

1. Faceți-vă bine slujba Evangheliei la serviciu

Priviți locul de muncă ca și pe un câmp de misiune pe care vi l-a dat Dumnezeu. În Epistola I a lui Petru este scris că noi suntem o seminție aleasă, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu și l-a ales ca să fie al Lui  ca să vestească puterile minunate ale Celui ce ne-a chemat din întuneric la lumina sa minunată. (1 Petru 2:9) Nu trebuie să faceți neapărat teologie pentru a fi preot. Dacă ați crezut în Domnul Isus Hristos și ați fost născut din nou, deja sunteți preot și locul unde trebuie să vă faceți slujba este chiar acolo unde vă aflați în prezent. Începeți să le spuneți Evanghelia colegilor la serviciu. Motivați-i să începeți un grup de studiu biblic. Pauza de prânz este un timp foarte bun pentru aceasta. Cunosc foarte mulți creștini și creștine care au format grupe de studiu biblic la locul de muncă și așa au condus pe colegii lor la Hristos. Dacă nu știți cum să faceți aceasta, vă invit să studiați sesiunea “Evanghelizare și ucenicie”, care va fi predată la Institutul de Studiu Biblic Inductiv. Din Evanghelia după Ioan veți învață principii de evanghelizare și din Epistola II către Timotei veți studia principii de ucenicie. După o pregătire intensivă de două săptămâni veți ști în mod practic cum să faceți evanghelizare personală și veți fi în stare să formați un grup în care veți preda în mod interesant și captivant Evanghelia după Ioan și veți începe să faceți ucenici ai Domnului Isus Hristos.  

2. Studiați sistematic Biblia cu familia întreagă

Ca să fiți eficient în lucrarea Evangheliei căreia doriți să vă dedicați este foarte important să aveți o familie dedicată și care să vă ofere tot sprijinul. Soția și copiii trebuie să vă devină prieteni și tovarăși de muncă și de luptă. De aceea, începeți să studiați sistematic Sfintele Scripturi cu familia. Vă recomand să începeți cu cursul “Vrei să fii ucenicul lui Isus? Trebuie să plătești prețul!”, căci este unul care te cercetează adânc și, dacă Îl iubești pe Domnul Isus cu adevărat, nu poți să rămâi indiferent față de chemarea pe care o avem de la El. Vă recomand să faceți studiu cu întreaga familie în fiecare seară. Dacă copiii sunt mici, începeți cu un curs pentru ei cum ar fi “Sens interzis, Iona”. Aveți toți ceilalți răbdare ca să însușească și cei mai mici. Mergeți cu studiul în ritmul lor. Ajutați-i pe toți să se îndrăgostească de Sfintele Scripturi și prin ele de Domnul Isus și de lucrarea Evangheliei. Dacă soția și copiii vor fi maturi spiritual, vă vor fi parteneri în lucrare și vor fi gata să treacă prin orice greutăți care vor apărea, căci viața lucrătorului în Evanghelie este plină de încercări și provocări, inclusiv financiare. 

3. Implicați-vă în lucrarea bisericii locale

Slujba de pastor sau de predicator este o chemare pe care o face Hristos prin biserica locală și nu o dau școlile teologice. Bisericile locale sunt cele care dau recomandare și trimit pe slujitorii cu potențial ca să primească echiparea necesară. De aceea, trebuie să vă implicați deplin în lucrarea bisericii potrivit cu darul spiritual pe care l-ați primit de la Dumnezeu. Dacă aveți daruri duhovnicești de vorbire și dorință să deveniți predicator, atunci apropiați-vă de pastor, spuneți-i de dorința pe care o aveți  pentru lucrare și întrebați cum puteți mai bine să le slujiți sfinților din biserică. Fiți gata să acceptați orice slujbă vă va fi oferită, chiar și dacă vi se va părea că nu este una potrivită darului spiritual. De fapt, fără o astfel de atitudine de slujire în smerenie nu veți putea avea succes în lucrarea lui Dumnezeu niciodată. Iar dacă veți merge să faceți facultate de teologie cu o atitudine greșită la absolvirea ei, vă puteți trezi cu probleme și mai mari provocate de mândrie și aroganță. Acestea vă vor împiedica să fiți un bun slujitor în Evanghelie, să zidiți Biserica lui Hristos și să lucrați la lărgirea Împărăției lui Dumnezeu. 

4. Înarmați-vă cu gândul să lucrați foarte mult

Posibil că după ce ați citit primele trei sfaturi v-ați gândit că  nu am ințeles bine ce m-ați întrebat, căci mi-ați spus că aveți puțin timp acum și vă revine să munciți mult și eu vă dau sfaturi prin care pun o și mai mare povară și vă cer să munciți și mai mult. Așa este. Un slujitor al Evangheliei trebuie să fie un om care muncește foarte, foarte mult. Cel care vrea să fie comod și se mulțumește să pregăteasă toată săptămâna o predică, să mai viziteze niște familii și apoi să predice duminica dimineața este un ratat în lucrarea Evangheliei. Nu cred că vreți și nu trebuie să deveniți un astfel de slujitor. Trebuie să învățați a munci mult. 

 

Priviți la apostolul Pavel ce spune despre sine. Atunci când a stat la Efes, a muncit cu mâinile lui zi și noapte ca să acopere nevoile lui și ale celor ce erau cu el. Aceasta o făcea pe lângă lucrarea Evangheliei care îl solicita foarte mult, căci în fiecare zi, timp de doi ani, i-a învățat pe sfinți în școala lui Tiran. (Faptele Apostolilor 19) 

 

Când a venit la Corint, pentru că nu avea nici un suport în Evanghelie, a mers la sinagogă și a început lucrarea de plantare a bisericii. Apoi a căutat să lucreze la facerea corturilor ca să se poată întreține. Așa a întâlnit pe Acuila și Priscila, căci ei aveau aceeași meserie. Timp de jumătate de an Pavel a lucrat  la facerea corturilor și la plantarea bisericii din Corint. A pregătit și pe Acuila și Priscila pentru lucrare, căci mai apoi ei s-au implicat deplin și au lucrat sub conducerea lui Pavel. Doar după jumătate de an a venit Timotei din Macedonia și a adus suport pentru Pavel (oferit de bisericile Macedoniei) și așa apostolul a putut să se dedea pe deplin propovăduirii Evangheliei. 

 

Pastorul, misionarul și orice slujitor în Evangheliei trebuie să fie un model de hărnicie și să lucreze mult. Înarmați-vă cu gândul acesta și începeți să munciți cât mai mult. Nu vă potriviți chipului veacului acestuia, căci acum oamenilor le place să lucreze puțin și să se plângă mult că sunt obosiți. Există mulți creștini, chiar și slujitori, care au preluat acest fel de văicăreală. 

 

În Uniunea Sovietică, în perioada interbelică, a fost un mare slujitor pe nume Ivan Prohanov, care a fost folosit cu multă putere de către Dumnezeu chiar dacă a trebuit să rămână angajat aproape toată viața lui. Vă recomand să citiți autobiografia lui întitulată “În cuptorul Rusiei” ca să vedeți cu câtă dedicare a lucrat acest om și toți din echipa lui. 

5. Cinstiți-vă  pastorul și învățătorii 

În Epistola I către Timotei apostolul Pavel a scris: 

 

Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura pe care o dau altora. Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate”; şi: „Vrednic este lucrătorul de plata lui.” (1 Timotei 5:17-18) 

 

Nu știu cum este în biserica din care faceți parte și vreau să cred că slujitorilor nu le este “legată gura” în timp ce treieră grâul și că biserica locală îi cinstește pentru munca lor grea. Dar dacă nu fac aceasta încă, este bine să mergeți la adunarea comitetului cu inițiativa ca să le fie acordată presbiterilor cinstea cuvenită după Scripturi. Și este important pentru toți oamenii să înțeleagă că suportul financiar oferit de biserica slujitorilor nu este salarul lor, ci un fel de a-i cinsti pentru munca pe care o depun. Dacă veți întâmpina rezistență din partea altora (căci se întâmplă uneori un singur om cu gură mare să determine hotărârile tuturor), nu vă întristați și nu cedați. Dumnezeu ne învață să oferim această cinste și la nivel personal, cum este scris: 

Cine primeşte învăţătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă.(Galateni 6:6) 

 

Și dacă tot am citit acest verset, să citim și următorul: 

Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. (Galateni 6:7-8) 

 

Ca să fiți apreciat de oamenii cărora le veți sluji în viitor și ca să nu rămână ei indiferenți la nevoile pe care le veți avea, învățați mai întâi să fiți sensibil totdeauna la nevoile celor care vă slujesc acum în Evanghelie și dați-le cinstea cuvenită ca să nu mai “treiere grâul cu gura legată”.

6. Domnul va onora dedicarea  în Evanghelie

Când i-a trimis pe ucenicii în prima călătorie practică misionară, Domnul Isus le-a spus să nu ia nici un fel de rezerve cu ei, căci “vrednic este lucrătorul de plata sa” (Luca 10:7). Mântuitorul a dorit tocmai să-i izbăvească de frica că nu vor avea suport financiar și material în lucrarea la care erau trimiși. Ce putea să le ofere Domnul Isus dacă El nu avea nici unde să-și odihnească capul? Așa era doar în aparență, căci El, Domnul Isus Hristos, este Cuvântul care era la început cu Dumnezeu, care era Dumnezeu și prin care au fost făcute toate lucrurile. Și azi toate lucrurile se țin prin El, pentru că toate lucrurile sunt din El și pentru El. Domnul Isus are putere să împlinească orice nevoie a oricărui om în orice măsură. Fără credința aceasta nu poți să te pornești în lucrarea Lui. 

 

La Școala Internațională de Misiune din Moldova pregătim misionari care vor folosi sportul și mijloacele masss-media ca să facă ucenici ai Domnului Isus în cele 15 țări din care au venit. În fiecare vară ei vin să învețe pentru 2 luni intensiv. Ca să învețe a lucra din greu, se scoală la orele 5:30 și fac 4 ore de antrenamente fizice la facultățile pentru antrenori (Taekwon-Do, Fotbal și Fitness) și apoi alte 5 ore studiază Sfintele Scripturi și principii pentru lucrarea de misiune prin sport. Ca să învețe a merge prin credință studenții au de făcut trei călătorii misionare fără bani și fără mâncare. Ei sunt timiși în localități  din țară unde nu există încă biserică evanghelică și care se află la distanță de până la 200 km. Fără bani și fără mâncare au să se deplaseze până acolo, să le spună oamenilor Evanghelia și să se întoarcă înapoi. În toți anii studenții rămâneau uimiți de felul cum Dumnezeu le poartă de grijă. Vrem să vadă aceasta cu ochii lor, să învețe prin experiența personală, ca să știe că Domnul tot așa se va îngriji și pe termen lung de fiecare lucrător în Evanghelie. 

 

 

Apostolii au mai avut o discuție cu Mântuitorul cu privire la împlinirea nevoilor materiale și financiare de vreme ce ei s-au implicat în slujba Evangheliei.  

 

Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică. (Marcu 10:29-30) 

 

Cuvintele Domnului Isus rămân valabile și pentru ziua de azi.  

7. Fiți gata și învățați să puteți totul în Hristos

Fraza aceasta  “Pot totul în Hristos care mă întărește” de multe ori este citită în afara contextului, dar ea se referă direct la capacitatea de a lucra cu toată dedicarea în Evanghelie, indiferent de prezența sau lipsa suportului financiar necesar. Să privim la tot pasajul în care a spus apostolul Pavel aceste cuvinte și vom înțelege mai bine. La momentul scrierii el se afla în Roma, în temniță, și le scria creștinilor din orașul Filipi care i-au trimis un ajutor material. Iată cuvintele apostolului: 

 

Am avut o mare bucurie în Domnul, că, în sfârşit, aţi putut să vă înnoiţi iarăşi simţămintele voastre faţă de mine. Vă gândeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul. Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte. Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea. Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio biserică n-a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi. Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, o dată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câştigul care prisoseşte în folosul vostru. Am de toate şi sunt în belşug. Sunt bogat de când am primit prin Epafrodit ce mi-aţi trimis… un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu. Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. (Filipeni 4:10-19) 

 

Pavel primește darul acesta de la filipeni ca și o manifestare a simțămintelor lor față de el, adică a dragostei lor pentru el. Apoi spune că a învățat să fie mulțumit cu starea materială în care se găsește. Știe să trăiască smerit, adică sărac, și știe să trăiască în belșug. Nu lasă nici sărăcia și nici bogăția să-l devieze de la ținta Evangheliei și de la chemarea pe care a  primit-o de la Dumnezeu. Și în lipsuri și în belșug a învățat să-și găsească împlinirea în Hristos Isus și de la El să-și ia puterea. Nu de la banii sau averea pe care o are sau nu. Apoi, iată că menționează chiar o situație concretă când la începutul Evangheliei, adică la începutul misiunii lui, când a plecat din Macedonia, nici o biserică nu i-a dat  ajutor financiar. Doar filipenii i-au trimis de două ori ceva resurse materiale și financiare pentru nevoile lui în slujire. Totuși, toată situația aceasta nu l-a descurajat pe Pavel și nici nu l-a deviat de la chemarea pe care a avut-o în Evanghelie. Fiecare slujitor al lui Dumnezeu trebuie să fie înarmat bine cu acest gând, căci altfel nu va putea rezista în fața încercărilor care îi stau înainte. 

 

Dumnezeu să vă binecuvânteze cu o inimă dedicată ,cu credință deplină și să vă împlinească toate nevoile în lucrarea EVangheliei la care v-a chemat.