Este recunoscut misticismul de biserică?

Întrebare:

Spuneţi, vă rog, biserica recunoaşte misticismul?

Să pornim de la definiția cuvântului „misticism”. Dexonline.ro ne dă următoarele definiții:

Credință în existența unor forțe supranaturale și în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forțe (prin revelație, intuiție, extaz); misticitate.

Totalitatea atitudinilor și învățămintelor care rezultă din afirmația că realitatea autentică este inaccesibilă conștiinței și poate fi pătrunsă doar prin metode intuitiv-extatice; misticitate.

O doctrină filosofică [!] și religioasă după care perfecțiunea consistă [!] într´un fel de contemplațiune care merge pînă la extaz și-l unește misterios pe om cu Dumnezeŭ. Caracterul omuluĭ mistic.

Wikipedia ne dă următoarea explicație:

Misticismul (din greaca veche μυστικός – mystikos, un inițiat în Misterele Eleusine; μυστήρια – mysteria  însemnând „inițiere„^[1]) este căutarea atingerii comuniunii, identității sau conștienței realității ultime, divinității, adevărului spiritual, sau a lui Dumnezeu, prin experiență directă, intuiție sau înțelegere pătrunzătoare. Tradițiile pot include credința în existența propriu-zisă a variate realități dincolo de percepția empirică, sau credința că adevărata percepție umană a lumii trece dincolo de rațiunea bazată pe logică sau cunoașterea intelectuală. O persoană care pătrunde în astfel de zone poate fi numită mistic.

Limitându-ne doar la aceste definiții și explicații, am putea spune că credința noastră în Dumnezeu și Domnul nostru Isus Hristos s-ar putea încadra în această înțelegere a lucrurilor, totuși, realitatea este că nu doar creștinii, dar și lumea, în general, categorisește ca și misticism ceea ce depășește nu doar percepția empirică, dar și ceea ce este în afara limitelor relației cu Dumnezeu, lucruri care sunt interzise de Dumnezeu și sunt pedepsite de Dumnezeu. Vorbim aici despre ghicit, vrăjitorie, zodii, închinare la idoli; nu că aceste lucruri nu ar fi adevărate (ele sunt realități despre care Biblia scrie și ne avertizează), dar ele sunt lucruri pe care Dumnezeu ni le interzice și cei care practică așa ceva sau merg la servicii de genul acesta nu pot avea părtășie cu Dumnezeu și locul lor este iazul care arde cu foc și cu pucioasă:

Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua. (Apocalipsa 21:8)

Cu părere de rău, în ultimul timp aceste practici înfloresc în țara noastră și aceasta atrage blestemul lui Dumnezeu asupra noastră. Să ne rugăm ca Dumnezeu să aibă milă de țara noastră și noi să avem înțelepciune și îndrăzneală să-i confruntăm pe cei care practică aceste urâciuni și să le vorbim și oamenilor despre pericolul lor.

Deci, dacă să răspund pe scurt la întrebarea de mai sus: Biserica recunoaște misticismul ca și realitate, dar nu-l acceptă ca și o practică dumnezeiască.

Chiar dacă în Biserica Ortodoxă, s-ar părea că misticismul este acceptat, totuși, iată ce spune Pr. dr. Ştefan Buchiu, decan Facultatea de Teologie Ortodoxă Patriarhul Justinian despre fenomenul lui Arsenie Boca, care a tulburat în ultimul timp toată România:

„Sunt exagerări. Şi să ştiţi că în planul religiozităţii se pot întâmpla cu uşurinţă multe exagerări. Credinciosul care frecventează biserica, care ascultă predica preotului, cunoaşte Evanghelia, acela nu poate să fie atras de astfel de fenomene. A apărut un chip pe un perete undeva şi imediat noi mergem şi suntem deschişi să admitem orice. Credinţa nu trebuie să se transforme în credulitate. Un adevărat credincios nu caută neapărat minuni, ci caută, relaţia lui cu Hristos, relaţie şi cu sfinţii.”

Care este diferența între credința creștină și misticism? Ca și creștini noi ne punem încrederea în Dumnezeu și lăsăm ca Dumnezeu să lucreze în viața noastră. Vrăjitorii, ghicitorii, extrasenșii apelează la ajutorul duhurilor necurate despre care apostolul Pavel spune că se pot preface și în îngeri de lumină:

Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfîrşitul lor va fi după faptele lor. (2 Corinteni 11:14-15)

Domnul să ne ajute și să ne dea discernământ ca să facem diferență între credința mântuitoare și lucrarea celui rău.