Ce spune Biblia despre cei ce se transferă în altă biserică ?

Întrebare:
Pace! Aş dori să vă întreb: ce spune Biblia despre cei care pleacă din biserica din care au făcut parte la altă biserică, ei trebuie să vină în faţa membrilor bisericii şi să le spună din ce motiv şi cu ce scop pleacă?

Există foarte multe motive din care oamenii pleacă dintr-o biserică în alta. Da, este bine ca persoana care pleacă să vină cel puţin şi să vorbească cu păstorul, cu comitetul bisericii şi să prezinte motivul plecării sale. De obicei, în toate bisericile există o rânduială care se respectă atunci când cineva pleacă sau vine.

În biserica primară, întâlnim mai multe cazuri când unii ucenici au mers în alte biserici, dar ei au fost trimişi de apostoli sau părintele lor spiritual, ori de biserica locală. De cele mai multe ori trimiterea acestor persoane a fost pe motiv să ajute alte biserici să crească în Cuvânt sau să rezolve anumite probleme ce existau acolo. Un astfel de caz îl întâlnim la…

Saul şi Barnaba

când Însuşi Duhul Sfânt a spus bisericii să-i pună deoparte pentru lucrarea la care i-a chemat.

Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. (Faptele apostolilor 13:1-3)

Duhul Sfânt a vorbit, biserica a ascultat, Saul şi Barnaba s-au supus chemării. După ce biserica a postit şi s-a rugat, i-au lăsat să plece. Pavel cu Barnaba nu au schimbat biserica, ci au fost trimişi de Duhul Sfânt ca misionari să planteze alte biserici. Interesant că această chemare nu a venit din partea bisericii, ci de la Duhul Sfânt, iar biserica a primit-o şi nu s-a împotrivit.

După o perioadă de timp, Pavel a venit singur la Corint. Acolo s-a întâlnit cu un cuplu dintre Iudei şi anume cu…

Acuila şi Priscila

După aceea Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint. Acolo a găsit pe un iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa, Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei. Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.(Faptele apostolilor 18:1-3)

Se pare că Acuila şi Priscila nu erau creştini când s-au întâlnit cu Pavel. Ei erau iudei. Locuind împreună cu Pavel, acest cuplu a crezut în Domnul Isus şi au devenit şi ucenici. Chiar dacă s-au întors la Domnul în Corint şi făceau parte din biserica de acolo, puţin mai târziu vedem că…

Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruinţă. Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă şi a stat de vorbă cu iudeii… (Faptele apostolilor 18:18-19)

Când Pavel, Acuila şi Priscila au plecat din Corint, ei şi-au luat rămas bun de la fraţi. Nu au plecat fără ca să-i anunțe. Acuila şi Priscila l-au însoţit pe Pavel până la Efes. Pavel i-a lăsat în acest oraş, unde exista deja biserică. După plecarea lui Pavel…

La Efes, a venit un iudeu, numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi. El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decât botezul lui Ioan. A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu. (Faptele apostolilor 18:24-26)

Rămaşi în Efes, Acuila și Priscila împreună iau parte la slujirea bisericii din acest oraş. Auzindu-l pe Apolo cum vorbeşte în sinagogă, îl iau la ei şi îi explică cu de-amănuntul despre Calea Domnului. Ceea ce a făcut Pavel cu ei, ei continuă să facă acelaşi lucru cu alţii. Acuila şi Priscila rămân în Efes, pentru că Pavel, învăţătorul şi părintele lor spiritual, i-a lăsat acolo. Ucenicii din biserica primară erau legaţi nu numai de biserică, ci şi de învăţătorul care i-a adus la Hristos. Astfel vedem pe Acuila şi Priscila că ei merg după învăţătorul lor şi acolo unde el îi lasă să facă slujire, rămân şi slujesc. De aceea țineți minte că puteți avea…

Mai mulţi învăţători, dar un singur părinte duhovnicesc…

În Corint, după ce Pavel a plantat biserica, au venit mai mulţi învăţători, şi buni şi răi. Biserica a ajuns până acolo că se certau între ei. Unii spuneau: “Eu sunt al lui Pavel”, “Şi eu sunt al lui Apolo”, alţii spuneau: “Şi eu sunt al lui Chifa”, iar alţii, şi mai sfinţi, spuneau: “Şi eu, al lui Hristos”(1Corinteni 1:12). Pavel niciodată nu a încercat să ia slava lui Hristos şi să şi-o atribuie lui. Dimpotrivă, el îi intreabă pe corinteni: “Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?”(1 Corinteni 1:13). Hristos rămâne Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor şi Pavel nu a încercat niciodată să ia atenţia ucenicilor de la Hristos spre el. Totuşi când era vorba de sine şi alţi învăţători care au venit pe urmă în Corint, Pavel a fost foarte răspicat, scriind astfel:

Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac ruşine; ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei. Căci, chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie. De aceea vă rog să călcaţi pe urmele mele. (1 Corinteni 4:14-16)

Zece mii de alţi învăţători nu puteau să-l priveze pe Pavel de dreptul de a se numi părintele lor duhovnicesc. El i-a născut în Hristos prin Evanghelie şi nimeni nu putea nega această realitate. Nici Apolo, nici Chifa şi nici un altul nu putea să-i ia locul. Ca şi părinte al lor în Hristos, el se dă exemplu şi îi roagă să calce pe urmele lui, întrucât el calcă pe ale lui Hristos. A călca pe urmele învăţătorului tău înseamnă a-i urma exemplu, dar aceasta mai înseamnă şi a-i fi alături totdeauna, a fi parte din echipa şi viziunea lui. Nu toţi ucenicii lui Pavel l-au urmat până la urmă şi vedem cum înainte de moarte, cu întristare, scria lui Timotei astfel:

La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine şi s-o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului. (2 Timotei 4:16-17)

A făcut Pavel ceva greşit cu privire la ucenicii lui? Nu spune Scriptura despre aceasta. Oamenii rămân oameni şi ei în orice moment te pot părăsi. Când avea cea mai mare nevoie de susţinere şi încurajare lor, ei l-au părăsit…

Dragul meu, nu știu care este cauza din care doriți să plecați din biserica aceasta în alta. Dar înainte de a pleca, cântărește bine lucrurile. Întreabă-te dacă nu cumva plecarea ta produce durere păstorului și părintelui tău spiritual. Dacă ucenicii sunt copiii noştri în Domnul, cine din noi s-ar simţi bine când copilul său i-ar spune că nu mai poate să trăiască în familia părinţilor, ci a hotărât să mergă în alta ? Chiar dacă familia în care a hotărât el să plece, este una bună, totuşi inima părintelui va fi îndurerată. Cum poţi să te bucuri când cel pe care l-ai născut prin Evanghelie şi l-ai crescut, acum pleacă? De aceea analizați bine lucrurile, gândindu-vă nu numai la binele personal, ci la puterea înaintării Evangheliei.